Demult la un oras pe ocean
aveam un prieten american
Milton il chema sau Bert nu mai stiu
de altfel e mult prea tarziu-
Iubitor era de poeti fugitivi
care morti si ei nu mai sunt prea activi
si plecand acel prieten mi-am zis
sa-i plantez un arbust la cap, mai precis
un trandafir cu degete roze
cu tarana sa faca osmoze
iar radacina lui cu milton sa-mi fie
familie mie in pribegie.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.
Ma bucur retras
pe o margine de rau
si particip
-fara sa cer explicatii-
la savoarea unui strop de apa
citește mai mult
Ma bucur retras
pe o margine de rau
si particip
-fara sa cer explicatii-
la savoarea unui strop de apa
unde pot tine
tot atat de bine un discurs
precum calendarul satului
anunta pentru maine
patru nasteri
si o rugaciune.
Casa din lame de ras este o zona de maxima siguranta, asa cum nu gasim decat prin penitenciare, un loc citește mai mult
Casa din lame de ras este o zona de maxima siguranta, asa cum nu gasim decat prin penitenciare, un loc in care converg peretii tuturor edificiilor umane, drumurile, angoasele, tacerile indelungate si cuvintele. Acolo unde se innoada zidurile casei, te regasesti intotdeauna dezarmat, fata in fata cu singuratatea, care aduce cu niste creieri sleiti pe pereti. Esti singur in fata literelor nevrotice care-ti destrama perspectivele si diminetile de-ardezie si sputa...In fapt, aceasta casa te ia in stapanire, iti da sa gusti otravuri fine si te jupoaie de viu. Fie ca este construita din vise, din sperante, din asteptari, fie ca este facuta numai din lame de ras, aceasta casa este stapana ta! ... Ceea ce-ti ramane asadar de facut e simplu: trebuie doar sa gasesti acea casa care ti se potiveste cel mai bine si sa incerci s-o tii in echilibru pe incheietura mainii tale.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Bucurie de fulgi - bucurie Izvorata din cer. Atunci cand ninge Tragem o fuga in copilarie Sa mincam un mar.
Bucurie de fulgi - bucurie Izvorata din cer. Atunci cand ninge Tragem o fuga in copilarie Sa mincam un mar.
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau citește mai mult
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau era,
Cu solduri, cu sani, cu gura,
Si-alaturi se chiflicea
Viata-mi, mura dupa mura,
Numarata pe de rost
De-un melc surd, si orb, si prost.
M-am intors. Fa-mi adapost
Si-ncerc, bland, sa-ti povestesc.
Am auzit osia planetei cantand
Am auzit osia planetei cantand
si-un vant stelar cum imi vuia prin sange
citește mai mult
Am auzit osia planetei cantand
Am auzit osia planetei cantand
si-un vant stelar cum imi vuia prin sange
Nepamanteana e iubirea mea,
de-atata dor ma prinde cand m-atinge? …
Si cum sa-mi reazem fruntea de pamant
cand ceru-ntreg il simt cum mi se-apleaca? …
Si cum sa fiu spre cer numai avant
cand sunt pamant amestecat cu apa?
S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa
flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult
S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa
flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol
stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston
lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.
