Sina Danciulescu

O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
citește mai mult

O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
o bucurie vie fara casa
tot dau sa cint si ea imi scapa
de mine-ndestulata ca-ntr-o moarte
alienata si pura.

Cum e posibil sa fiu colportor al nevazutului, necunoscutului, ce traieste prin mine, adica fragila si muritoarea asta sa fie citește mai mult

Cum e posibil sa fiu colportor al nevazutului, necunoscutului, ce traieste prin mine, adica fragila si muritoarea asta sa fie conectata la eternitate?! Prea de tot, asa-i, dar nu pot fi altfel, chiar ma cred vesnica si chiar ma visez printre ingeri.

Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult

Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.