S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.
Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.
NICĂ N-A PLECAT
Căci
Nefericit ca anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am citește mai mult
NICĂ N-A PLECAT
Căci
Nefericit ca anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am fost niciodată
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Circuitul tacerii Tacerea zburda pe hartie cuvintele sunt niste lupi tacerea va muri si-o stie dar canta cum s-o intrerupi citește mai mult
Circuitul tacerii Tacerea zburda pe hartie cuvintele sunt niste lupi tacerea va muri si-o stie dar canta cum s-o intrerupi Ode gingase
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In citește mai mult
Inima mea
Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.
In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -
Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,
Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,
Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.
Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand citește mai mult
Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand picatura in inima tarii.
Laurii cauta
Nimbul solstitiului,
Echivalenta zilei de soare.
Durerea muntilor
Pierderea sacra ostasilor,
Ducerii noastre-n viltoare.
Auzi uraganul
Cum canta si spumega
Viata se-ndoaie lovind in himere.
Cere poetul, cere lumina
Si nimbul preface
Sarea din ape.
Omagiu
Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi citește mai mult
Omagiu
Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi va suiera printre dinti
du-te dracului bosorogule
te asteapta groapa-ncalzita)
imi voi scoate placa din gura
hirtia de la piept cu discursul de-acasa
cu degetul la timpla voi retine
o avalansa de idei
solemna basina in astfel de ocazii
(oameni incordati de care nu-mi pasa
atita timp cit sint in groapa ca acasa).
La marginea verii Rumega boii fanul tacerii Universuri paralele
La marginea verii Rumega boii fanul tacerii Universuri paralele
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.