Maxioms de Ion Murgeanu
Copacii plansi:
Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult
Copacii plansi:
Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.
E ceasul cand inca dorm la umbra
ierbii mici infiorarile
in multe chipuri
Te-astept langa poteca si aud
cum te citește mai mult
E ceasul cand inca dorm la umbra
ierbii mici infiorarile
in multe chipuri
Te-astept langa poteca si aud
cum te desprinzi din asternutul tau
incert cu tulburii miscari.
E ceasul cand urca din pamant
ninsorile fecioarei contemplate
( ceasul acestei intamplari
a firii sugrumata in miracol).
E ceasul banuitei bucurii
langa poteca unde trece moartea ierbii
c-un docar marunt
catre safrsitul verii.
Treptele luminii, Iasi, 1970
