S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Dezamagit de toti, ajungi inevitabil sa fii dezamagit si de tine insuti, daca nu cumva ai inceput cu tine.
Dezamagit de toti, ajungi inevitabil sa fii dezamagit si de tine insuti, daca nu cumva ai inceput cu tine.
Ora de varf: este ora cand traficul este aproape de un impas.
Ora de varf: este ora cand traficul este aproape de un impas.
Continuitate, dacii de pe Columna seamana cu unii tarani de azi, sunt la fel de nebarbieriti.
Continuitate, dacii de pe Columna seamana cu unii tarani de azi, sunt la fel de nebarbieriti.
Cand, furios ca te-ai obisnuit prea mult cu tine insuti, incepi sa te detesti, iti dai imediat seama ca e citește mai mult
Cand, furios ca te-ai obisnuit prea mult cu tine insuti, incepi sa te detesti, iti dai imediat seama ca e mai rau ca inainte, ca a te uri intareste si mai mult legaturile cu tine insuti.
Intotdeauna am incercat sa transform dezastrul intr-o oportunitate.
Intotdeauna am incercat sa transform dezastrul intr-o oportunitate.
A sti la scara umana poate fi folositor, dar in nici un caz mantuitor.
A sti la scara umana poate fi folositor, dar in nici un caz mantuitor.
Uneori nu e nevoie decat de o mica gluma ca sa darami o mare trufie.
Uneori nu e nevoie decat de o mica gluma ca sa darami o mare trufie.
aspida insomniilor: angoasa.
aspida insomniilor: angoasa.
Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am citește mai mult
Am ales sa merg pe calea cunoasterii si a apropierii. Asta mi-a dat mai mari satisfactii, pentru ca nu am facut niciodata drumuri pentru a cauta in pubelele tarii pe care le-am vazut, ci din contra, sa duc acolo ce avem noi mai bun si sa luam de la ei ce au mai bun. (...) Sacrificiile mele au fost deseori o renuntare. Nu m-am plans niciodata de cantitatea de munca pe care a trebuit sa o fac. Sacrificiile mele sunt nesemnificative, dar sunt enorme pentru mine, pentru ca ma simt prea indatorat si ma intreb cand au trecut 77 de ani. Cifra asta ma mira, ma uluieste si ma intreb ce mai pot face de acum incolo. Nu sunt obsedat de perenitatea numelui. Sunt foarte bucuros ca stau pe Strada Nicolae Grigorescu in satul Izvorani si asta am tradus-o prin Izvorul Anilor. Astept valul care sa vina peste mine, dar nu paralizat de frica. Pana in ultima clipa voi fi cu ochii pe aparatul de filmat si cu ceva de scris in mana. Am un jurnal care dureaza de 50 de ani, e adevarat, cam sporadic. Nu stiu ce se va intampla cu el... e foarte interesant ca multe file din el sunt coli de hartie din tot felul de colturi ale lumii.
