Intoarcerea:
E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc coloane
De marmora
Ciudata daltuire
Vechii aezi
Mi se trezesc in sange
Si-n ochii mei
Iubirile lui Zeus
Ard zamislind necunoscut
Cuvantul
Din apa sfanta
Unde tristul Charon
Imi tot dezlega luntrea inapoi.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Danseaza cea dintai prin ochiul meu:
drum de osanda urca pelerinii
cetatii umbrelor, cu crini virgini
cu jertfe de arome-n citește mai mult
Danseaza cea dintai prin ochiul meu:
drum de osanda urca pelerinii
cetatii umbrelor, cu crini virgini
cu jertfe de arome-n bulbul greu.
Un juramant te scalda in azur
ca un copac in luna scufundat
peste clopotniti izvorand mai pur,
spland in albii coaste de barbat.
Adoratie
Barbatul din nord:
Sunt cel mai frumos barbat din nord
cu ochii tristi de-atata spalacit albastru
- paduri de citește mai mult
Barbatul din nord:
Sunt cel mai frumos barbat din nord
cu ochii tristi de-atata spalacit albastru
- paduri de balti -
Sunt cel mai frumos barbat din nord
cu trupul descojit de arbori
zvelt, unduit de aspre vanturi,
brazdat de trasnete si-asemeni crud,
port braie de lumina fulgerata
sa plac si cerului si fetelor deodata.
Sunt cel mai frumos barbat din nord
latin la vorba, turbure in sange;
cant si paduri boreale hauie
sufletul meu printre stancile tarii.
Sunt cel mai frumos barbat din nord;
port pe chip ceata bunilor mei,
intre pleoape harburile lumii viitoare,
inima in romanesti cuvinte
se mistuie neagra
ca un soare.
Sunt cel mai frumos barbat din nord
pizmuit asemeni muntilor frumosi.
Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer citește mai mult
Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.
Scara de apa
Toamna, pamant lepros,
iarba se ineaca pe coline,
negurile-n rochii rupte trec pe coaste,
suflete vagi plutesc pe langa lume.
citește mai mult
Toamna, pamant lepros,
iarba se ineaca pe coline,
negurile-n rochii rupte trec pe coaste,
suflete vagi plutesc pe langa lume.
Asta-noapte copacii
se schingiuiau ca dervisii,
vantul se-ngana cu lupii, -
soaptele si frunzele se-alunga.
Departe
au inghetat sentinelele.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Exista Usa la care am gasit cheia; Exista Voalul prin care as putea vedea.
Saltand, grierul la tara
Saltand, grierul la tara
Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de citește mai mult
Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de a le pune in poezie, pentrua exprima sentimente care nu sunt emotii obisnuite deloc.
