S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ce viseaza izvorul Sa-l atinga Dumnezeu cu piciorul Universuri paralele
Ce viseaza izvorul Sa-l atinga Dumnezeu cu piciorul Universuri paralele
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand citește mai mult
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand eu sarut o fata
faci atat de-amara mierea
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
daca sunt un inger prea pierdut
da-mi raspuns la orice gand tacerea
nu ma fa sa dau si la sublim rebut
Daca sunt un inger prea pierdut
tu de ce cand eu iubesc o fata
faci sa-mi fie frica de sarut
de ce Doamne nu ma lauzi niciodata
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
sa-mi dai cupa cu otrava nu tacerea
Costel Zagan, Cezeisme, 2008
Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.
Poezia a fost limba de comunicare intre cei apasati si infierati cu masca sclaviei.
Frunze Statuile decadente ale toamnei: in aer ascunse ( Universuri paralele )
Frunze Statuile decadente ale toamnei: in aer ascunse ( Universuri paralele )
Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, citește mai mult
Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, a sentimentelor desconcretizate.
Elegie
Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,
doua maini mangaiau un fruct citește mai mult
Elegie
Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,
doua maini mangaiau un fruct galben,
nu erau ale mele,
doua maini culegeau un fruct rosu,
nu erau ale mele,
doua maini nu stiau ce cauta pe ramul gol,
asteptati inca o vara, maini ale mele,
inca o vara...
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
Ideal ar fi Ca toate cele frumos traite Sa se intoarca intr-o fiinta de muzica O dumnezeita a sunetelor Mai citește mai mult
Ideal ar fi Ca toate cele frumos traite Sa se intoarca intr-o fiinta de muzica O dumnezeita a sunetelor Mai pura ca un ideal.
As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce citește mai mult
As vrea ca numele meu sa nu insemne mai mult decat urmele unei pasari necunoscute, intiparite in pulbere
ceea ce implor clipa de clipa e sa ma pierd in Dumnezeu neluat in seama la fel cum apa
tinuta in pumni se prefira in nisipul dogorind
nadajduiesc ca in cele din urma rugaciunea mea sa se poata infiripa lipsindu-se de verbul oamenilor
iata in locul vorbelor cheaguri de sange intunecate leapada gura mea.
