Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si citește mai mult

Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si singele meu niciodata nu a reusit sa devina clorofila, ah, aceasta tandrete risipita prin cusatura buzunarelor, data firimituri la porumbei s-o ciuguleasca in timpul vizitei la prinz, linga pervazul ferestrei.
Nu traiesc, zburatoareo, ii spun, du-ma la maimarele tau
pe care eu il numesc Francisc al gagautilor, spune, ca o rodie a plesnit de necaz si a varsat semintele pe cimpuri. Si curge singe!

Poezia este dovada vietii.Daca viata ta arde bine, poezia este cenusa.

Poezia este dovada vietii.Daca viata ta arde bine, poezia este cenusa.

Fericiti cei saraci cu fericirea

Poftim
cine-si asuma
riscul de-a fi trist
acum
cand
toamna pare singura sansa
ala citește mai mult

Fericiti cei saraci cu fericirea

Poftim
cine-si asuma
riscul de-a fi trist
acum
cand
toamna pare singura sansa
ala eu ala eu ala eu

De exemplu
tu
cel ca un mar inflorit

CE TRISTETE NE PROPUI
PENTRU ASTĂZI

Buna dimineata
soarele e cu tine tine minte asta
toata ziua asta sa tii intre peretii capului buna dimineata soarele citește mai mult

Buna dimineata
soarele e cu tine tine minte asta
toata ziua asta sa tii intre peretii capului buna dimineata soarele e cu mine
sa stii ca tu ai un ceas prieten al tau care poate sa fie cu tine in casa
in parc ceasul de la masa de visavis
pe terasa de unde zambesti unei femei in fusta clos
o femeie care iti aduce soarele iar intre peretii capului / ea e toata cu tine
si amandoi sunteti ca inmuiati in lumina.

Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
citește mai mult

Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
Prin scrum, prin cenusa,
Sunt singur ca izvorul pustiului.
Pot spera sa creasca in umbra-mi
Palcul de magnolii cantand?
Probabil cineva imi va rosti numele
In agora tarzie,
Poate ziua de maine
Va fi si a mea.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi

Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum citește mai mult

Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi

Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina,
cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine,
adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii!
i-am privit de atatea ori de aproape...

numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea
si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns.
pana la urma, ne vom putea privi, asa cred.
si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati,
poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii
si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini
privirea lui Dumnezeu.

lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc.
of, ce lume grea! ...
e si ea om

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Sa pot privi inapoi

Arunc privirea peste umar,

viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea citește mai mult

Sa pot privi inapoi

Arunc privirea peste umar,

viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea aceasta?

Ceata cade in cortine grele.
Descifrez un nume pe-o cruce stinghera,
poate-am murit fara sa stiu,
Moartea se poate-nvata?

Cad in genunchi si ma lovesc de pietre.

Spune-mi, Doamne,
ca mi-ai dat un rost de implinit:
sa privesc inapoi.