Elegie

Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,

doua maini mangaiau un fruct citește mai mult

Elegie

Doua maini se intindeau spre un fruct verde,
nu erau ale mele,

doua maini mangaiau un fruct galben,
nu erau ale mele,

doua maini culegeau un fruct rosu,
nu erau ale mele,

doua maini nu stiau ce cauta pe ramul gol,
asteptati inca o vara, maini ale mele,

inca o vara...

NICĂ N-A PLECAT

Căci
Nefericit ca anul acesta

Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am citește mai mult

NICĂ N-A PLECAT

Căci
Nefericit ca anul acesta

Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am fost niciodată
Costel Zăgan, Ode gingaşe

Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe citește mai mult

Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe sa-l gadile pe posesor. Si, in loc sa se scarpine, omul se pune si scrie. La unii, goangele sunt mai mari - de aia exista poeti mari. Pe unii ii racaie tot timpul -aceia sunt grafomanii. La altii, goangele sunt lenese, goangele Raiului, caci lenea din Eden vine - astia scriu putin. Eu am o goanga lenesa. Dar sper ca si mare… Oricum, nu o sa ma operez niciodata pe creier ca sa vad cat de mare e gandacul! Daca nu se vede pe hartie, asta e ghinionul lui, al gandacului.

Exista ceva legat de poezie care depaseste logica prozei, e un mister care nu poate fi explicat ci doar admirat.

Exista ceva legat de poezie care depaseste logica prozei, e un mister care nu poate fi explicat ci doar admirat.

Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.

Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Ingerii n-au coborat de pe arca, au preferat sa ramana un mit.

Ingerii n-au coborat de pe arca, au preferat sa ramana un mit.

Poezia aceasta stea polara a iubirii

Poezia aceasta stea polara a iubirii

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.