Destindere
Sub paltinii padurii ca-n stresini de sub cer
Unde si soarele patrunde tors de miezuri
Iar frunzele-n culoare se impletesc cu viezuri
Si flori pline de taina iertare parca-si cer
Ca mai pastreaza-n ele acele sacre crezuri...
M-as mai intinde iara, m-as regasi-nc-o data
Sa duc si sub tarina vazduhul preacurat
Cand paltinii din pleoape a rugaciune bat
- Natura-ntreaga-si simte fiinta vinovata!
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Drumul:
Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de citește mai mult
Drumul:
Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de fum
M-opreste si-mi cere sa fiu intelept.
Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colturi de stanci
Si ma intreb: in palma oare
Sau printre plopi sunt vai mai adanci.
Inima-mi salta cand este ploaie
Si nu a curs inca pamanul
Si dupa urme vad ca se-ndoaie
Ori bratul drept, ori numai gandul.
Cand ma gadila-n talpa tarana
Bratele-ntind si-mi cresc cand rad
Nu ma opresc nici daca ravna
O ia-naintea lancii cu-n rand.
Iubesc cel mai mult nepamantul
Amestecat cu soare si apa.
Urma lasata n-o-mprastie vantul
Nici stropii de ploaie n-o sapa.
O poezie a suferintei, ah, acesti poeti care isi gasesc vreme sa faca durerea sa rimeze.
O poezie a suferintei, ah, acesti poeti care isi gasesc vreme sa faca durerea sa rimeze.
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud citește mai mult
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.
Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.
Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare
Calatorim mereu, calatorim- si n-o sa stie nimeni, niciodata, ca bine-am fi putut sa ne oprim, ce simplu-am fi putut citește mai mult
Calatorim mereu, calatorim- si n-o sa stie nimeni, niciodata, ca bine-am fi putut sa ne oprim, ce simplu-am fi putut sa ne oprim la prima gara-n harta ne-nsemnata.
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.
Scara de apa
Poezia este o stiinta la fel de exacta ca si geometria.
Poezia este o stiinta la fel de exacta ca si geometria.
Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi citește mai mult
Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi obtinuta prin arta.
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi citește mai mult
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine, nu mai intrezaresc hotarul dintre viata si moarte.
