S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea citește mai mult
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea mea
ca intr-un cort
unde-ti voi
fi amantul.
Cata lumina inclini de la genunchi!
Cat aer pui cu sanii in miscare!
sa sufar plin de seve ca un trunchi
de tei, rapus de tanar
din picioare.
Azi pentru prima data-am priceput
pana in gena raiul si pustia,
cat de usor e Stixul de trecut
in barca ta de coapse,
aramie.
Poezia este zeificarea realitatii.
Poezia este zeificarea realitatii.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Poezia contemporana e pe punctul de a spulbera toate superstitiile stilistice.
Poezia contemporana e pe punctul de a spulbera toate superstitiile stilistice.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.
Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un citește mai mult
Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.
Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.
