S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Poezia este limbajul comun ridicat la puterea N.Poezia este inrudita ci ideile,alimentata ci emotii, toate acestea impreuna fiind tinute de citește mai mult
Poezia este limbajul comun ridicat la puterea N.Poezia este inrudita ci ideile,alimentata ci emotii, toate acestea impreuna fiind tinute de pielea delicata a cuvintelor.
apocrifa
nu
intre noi n-au fost arse toate puntile
mai e si arborele dragon
cel care si-a aruncat radacinile citește mai mult
apocrifa
nu
intre noi n-au fost arse toate puntile
mai e si arborele dragon
cel care si-a aruncat radacinile peste prapastie
dar mai e si iluzia mea
ca pot trece peste orice
si o sa ajung pe celalalt mal
fie prin hatisul aerian al lianelor
fie si pe un pod de ceata
arcuit peste spaime
dar tu vei fi plecata pe o insula
si eu voi strabate iarasi Oceanul
inot ca si alta data cand
tu te-ai mutat intr-o stea
si ma vei arunca din nou in adancul Spatiului
sa te caut
dar tu te vei fi ascuns intr-o galaxie
care nu figureaza pe nici-o harta a cerului
si pentru ca
intre noi nu au fost arse toate puntile
eu te voi cauta mereu
si aproape ca te descopar
pentru ca am inteles in sfarsit ca trebuie sa te gasesc
peste ceea ce ne desparte
cand plutesti prin vazduh cu noaptea in par
sau cand esti culcata alaturi
apocrifa si pagana
in patul meu
Fiind Eminescu
Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere citește mai mult
Fiind Eminescu
Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere de vant
Si ma opream ades langa cuvant
ca sa-l aud cum creste ca si iarba
de-si risipea mireasma teiul sfant
parea ca totusi nu traiesc degeaba
Ca sa-l aud cum creste ca si iarba
eu tampla mi-o apropiam
lumina lunii o caram cu roaba
fiind poet taceri cutreieram
Si ma opream ades langa cuvant
iluminat de teiul vechi si sfant
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.
Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.
Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
citește mai mult
Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
Au au au ce vreme-amara
au plecat muntii din tara
Ca nu-i munte ci campie
ceea ce nu-mi place mie
Ca nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Ca eu tac tu taci el tace
tacerea de cap isi face
De aceea te-as ruga
fa Doamne cu noi ceva
Ori ne urca ori coboara
de pe crucea sociala
Ca din nou pre el urmandu-l
izbaveasca-ne cuvantul
Aerul
Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor citește mai mult
Aerul
Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor desena in aer.
Era freamat, erau valuri si acum
doar atractia pamantului o simt,
cum o simte floarea cu o ora
inainte de-a-i cadea petalele.
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin citește mai mult
Nu mai e loc aici,
chircitul ochi petrece
in amintire simple intamplari,
priveste orb un mar tinut in palma,
prin lacrima oprita langa nari.
Ce urias in tarmurile sale,
rosul din fructe cat un asfintit,
respira tot mai rar lumina
sub pielea ei de soare obosit.