S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Seri albastre
seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin
la radacina ierbii
citește mai mult
Seri albastre
seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin
la radacina ierbii
ce tineri sunt serpii
si parca-nviem
si parca murim
in astfel de seri
nu se mai poate vorbi
decat despre nemurire
preacuratelor toate
in asemenea seri de-nalta nuntire
in limpede soapta vorbi despre murire.
Laolalta, eu si cativa ingeri scheletici precum sufletul meu, stam cocotati pe hornul casei feriti de vestile bune si de citește mai mult
Laolalta, eu si cativa ingeri scheletici precum sufletul meu, stam cocotati pe hornul casei feriti de vestile bune si de umbra vegetatiilor secerate de lumina lunii;
Nimeni nu stie ce e in creierul unui poet cind scrie! Nici macar el! -Fa-i o radiografie! zice-un ucenic tembel.
Nimeni nu stie ce e in creierul unui poet cind scrie! Nici macar el! -Fa-i o radiografie! zice-un ucenic tembel.
Poezia este o trecere de pietoni intre viata si moarte.
Poezia este o trecere de pietoni intre viata si moarte.
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa
flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult
S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa
flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol
stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston
lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.
Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.
Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…
Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.
Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.
