S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Numai doina ne-a rămas
Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta
Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug citește mai mult
Numai doina ne-a rămas
Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta
Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii
Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază
Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă
Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare
Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur
Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă
Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic
Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit
- Doine de pus la rană
Ce fel de poezia este aceea care nu salveaza natiuni si popoare?
Ce fel de poezia este aceea care nu salveaza natiuni si popoare?
...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, citește mai mult
...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, dar si ne alunga in acelasi timp pe toate meridianele, fiindca aceste popasuri ale mele, unele de durata, ca sa amintesc doar un singur popas, de fapt cel mai lung, de 30 de ani in Rusia, tot sunt legate popasurile de poezii, si nu numai, de creatie.
Drumul:
Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de citește mai mult
Drumul:
Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de fum
M-opreste si-mi cere sa fiu intelept.
Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colturi de stanci
Si ma intreb: in palma oare
Sau printre plopi sunt vai mai adanci.
Inima-mi salta cand este ploaie
Si nu a curs inca pamanul
Si dupa urme vad ca se-ndoaie
Ori bratul drept, ori numai gandul.
Cand ma gadila-n talpa tarana
Bratele-ntind si-mi cresc cand rad
Nu ma opresc nici daca ravna
O ia-naintea lancii cu-n rand.
Iubesc cel mai mult nepamantul
Amestecat cu soare si apa.
Urma lasata n-o-mprastie vantul
Nici stropii de ploaie n-o sapa.
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.
Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricat de clara in aparenta. Aforisme si reflexii
Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricat de clara in aparenta. Aforisme si reflexii
Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec citește mai mult
Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec am sperat sa-mi asez tonul unui ideal de perfectiune!
E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg citește mai mult
E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg o-naltare Iubirii de oameni c-un fulger deschis! E unul in mine!
In aceasta imprejurare
... in aceasta imprejurare
numai sufletele au ceva de spus.
Prin tot ce fac
te citește mai mult
In aceasta imprejurare
... in aceasta imprejurare
numai sufletele au ceva de spus.
Prin tot ce fac
te repet;
am ratat si moartea
din cauza aceasta!
... langa radacini
mi-e sufletul.
