S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cuvantul a devenit Dumnezeu abia atunci cand a lipsit neantului etern fiindu-i atat de dor de el incat a devenit citește mai mult
Cuvantul a devenit Dumnezeu abia atunci cand a lipsit neantului etern fiindu-i atat de dor de el incat a devenit eveniment primordial.
Chiar daca grai de inger as cunoaste,
De multe ori nu ma indur sa spun,
Daca vorbesc e ca si citește mai mult
Chiar daca grai de inger as cunoaste,
De multe ori nu ma indur sa spun,
Daca vorbesc e ca si cum as naste
Cand ceasul nu-i suficient de bun.
Cand vad cuvantul repezit in iarna,
Nici trup carnos, nici tare ca al ghetii:
Un abur gol care-n neant se toarna,
Un duh pe care-l sfasie curentii,
Pentru ca-i cald, abia iesit pe gura,
Tarandu-se prin aer ca nimic,
Imprejurarea lacoma il fura,
Il tine prins si-l da de gol in frig.
Abia iesit de sub atatea paturi,
Imi pare straniu ca mi-l vad alaturi,
Ca inca embrion mi se rosteste,
Imi vine sa dau fuga dupa el,
In maini cu prapur straveziu de miel,
Cu pielea-n care gandul se-nveleste.
Cuvintele cele mai frumoase sunt, adesea, acelea nespuse, acelea care se rătăcesc în liniști...
Cuvintele cele mai frumoase sunt, adesea, acelea nespuse, acelea care se rătăcesc în liniști...
Un cuvant chiar poate sa tina in echilibru lumea care doarme, mai mult decat viseaza, uneori e un fluture, alteori citește mai mult
Un cuvant chiar poate sa tina in echilibru lumea care doarme, mai mult decat viseaza, uneori e un fluture, alteori un copil, o frunza sau doar visul acesteia un inceput un gand de poet.
Să nu spui puţine lucruri în vorbe multe, ci multe în vorbe puţine.
Să nu spui puţine lucruri în vorbe multe, ci multe în vorbe puţine.
Nu sunt savant, nu am invatat niciodata a scrie, ci numai din palmele tale a citi.
Nu sunt savant, nu am invatat niciodata a scrie, ci numai din palmele tale a citi.
Cuvintele lasă urme adânci în sufletul omului. Unele sunt dătătoare de zâmbete, altele mai au încă lacrimi.
Cuvintele lasă urme adânci în sufletul omului. Unele sunt dătătoare de zâmbete, altele mai au încă lacrimi.
Oare ce se afla in esenta fiecarui cuvant in afara de dorul instinctual al nefiintei?
Oare ce se afla in esenta fiecarui cuvant in afara de dorul instinctual al nefiintei?
Condamnat deja sa port dintotdeauna, in trupul meu trecator, functiile estetice si valoarea structuratoare a cezurii.
Condamnat deja sa port dintotdeauna, in trupul meu trecator, functiile estetice si valoarea structuratoare a cezurii.
