O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu vervul "a fi"; important este citește mai mult

O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu vervul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" să fie măcar egală cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârnă mai mult decât "a avea" sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală.

Nu ştiu ce voi face când va fi prea târziu, aş vrea să-mi amintesc, cumva, din tot ce ştiu, culoarea citește mai mult

Nu ştiu ce voi face când va fi prea târziu, aş vrea să-mi amintesc, cumva, din tot ce ştiu, culoarea soarelui şi să fiu fericită - viaţa merge înainte, sigur, chiar dacă eu nu ştiu.

Un strain e un strain, fie el bogat ori sarac, si mie nu-mi convine sa-l las singur intr-un loc unde citește mai mult

Un strain e un strain, fie el bogat ori sarac, si mie nu-mi convine sa-l las singur intr-un loc unde nu-l pot supraveghea.

Clonează mai mult genetica sau televiziunea?

Clonează mai mult genetica sau televiziunea?

Binele nu-l gasim in cele trecatoare, ci suntem chemati sa ne impartasim din bunurile cele vesnice si adevarate.

Binele nu-l gasim in cele trecatoare, ci suntem chemati sa ne impartasim din bunurile cele vesnice si adevarate.

Găina vecinului pare gâscă, iar soţia lui, fecioară.

Găina vecinului pare gâscă, iar soţia lui, fecioară.

Dupa cum un copilas are nevoie sa-si simta parintii alaturi, cand se trezeste si cand se culca, daca esti un citește mai mult

Dupa cum un copilas are nevoie sa-si simta parintii alaturi, cand se trezeste si cand se culca, daca esti un bun fiu al lui Dumnezeu, catre El iti vei indrepta primul si ultimul gand de fiecare zi.

Paratrăsnetul. Ştiinţa l-a dezarmat uşor pe Jupiter, cu o simplă sârmă de cupru.

Paratrăsnetul. Ştiinţa l-a dezarmat uşor pe Jupiter, cu o simplă sârmă de cupru.

Fericirea, dacă ar veni din cutia cu bomboane, ar fi de ajuns ca să umple pământul de albine şi furnici. citește mai mult

Fericirea, dacă ar veni din cutia cu bomboane, ar fi de ajuns ca să umple pământul de albine şi furnici. Undeva, în adânc de orice trăire, e un sentiment care nu se cheamă nicicum, e o trăire aparte, unică în intensitate şi în durată, niciodată deplină, niciodată de ajuns pentru trupurile noastre învăţate să tresară de plăceri. O simţim fiecare şi o acceptăm, neîntinând-o cu scurta trecere prin faptul divers al fiecărei zile, ci creând din ea divinul.