Durerile

O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut citește mai mult

Durerile

O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut asa cum se cuvine
Pe cate-un varf de-otel crescut din maracine
Si acul viu sa-mi treaca precum un vis prin carne,
Placerea-mi trece, bucuria-mi doarme.
Dar gandul meu firav cata in alta parte
Spre muntii albi ai slovei, cu turle fara moarte. Azi vin pe rand, in zori, ca niste gospodine
Camasa sa-mi carpeasca cu pielea de pe mine
O noapte si-nc-o zi, o clipa si-o vecie
Sa-mi tina-n frigul spaimei si-n chin tovarasie.
Durerea veche cheama spre seara o surata
Si stau tihnit de vorba la mine-n beregata
Frange-le, Doamne, acul si ravna lor mieroasa
Si pune mila Ta de rani sa ma descoasa.

Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin.rnAcolo unde nu iubeşte omul, iubeşte Dumnezeu citește mai mult

Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin.rnAcolo unde nu iubeşte omul, iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.

În definitiv, spre a transforma placerea în seninatate, e necesar ca aceasta sa fi devenit plictis. Dealtfel, la seninatate se citește mai mult

În definitiv, spre a transforma placerea în seninatate, e necesar ca aceasta sa fi devenit plictis. Dealtfel, la seninatate se ajunge trecând prin plictiseala. Chiar si durerea, spre a deveni creatoare, mai înainte de toate trebuie sa devina plictis.

Omul e ca arborele, pe care-l scuturi, ca să-i cadă fructele. Omul niciodată nu e zguduit, fără să nu-i pice citește mai mult

Omul e ca arborele, pe care-l scuturi, ca să-i cadă fructele. Omul niciodată nu e zguduit, fără să nu-i pice lacrimi.

Durerea artagoasa are mai putina putere pentru a-l musca pe cel ce o sfideaza si nu o ia in serios citește mai mult

Durerea artagoasa are mai putina putere pentru a-l musca pe cel ce o sfideaza si nu o ia in serios .

Cauza durerii, ca si a bucuriei, nu are ca singura sursa numai realitatea palpabila, ci si cugetarea; aceasta, la randul citește mai mult

Cauza durerii, ca si a bucuriei, nu are ca singura sursa numai realitatea palpabila, ci si cugetarea; aceasta, la randul ei, ne creeaza necazuri infinit superioare.

Fiecare om se aseamănă cu durerea sa.

Fiecare om se aseamănă cu durerea sa.

Jalea măsurată e un drept al morţilor; durerea nestăpânită este vrăjmaşa celor vii.

Jalea măsurată e un drept al morţilor; durerea nestăpânită este vrăjmaşa celor vii.

Avem cu totii destula forta pentru a suporta durerea altuia.

Avem cu totii destula forta pentru a suporta durerea altuia.