Durerea inalta pe omul de valoare si coboara pe cel de rand. Nu in orice noapte se arata stelele, numai citește mai mult

Durerea inalta pe omul de valoare si coboara pe cel de rand. Nu in orice noapte se arata stelele, numai in noaptea cea senina.

Omul nenorocit gaseste cu usurita pe cineva care sa-i deplânga nenorocirea, desi pe acesta durerea nu-l misca, si nu-i strapunge citește mai mult

Omul nenorocit gaseste cu usurita pe cineva care sa-i deplânga nenorocirea, desi pe acesta durerea nu-l misca, si nu-i strapunge inima.

Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin.rnAcolo unde nu iubeşte omul, iubeşte Dumnezeu citește mai mult

Şi chiar dacă vei fi rănit, să accepţi durerea ca pe un dar divin.rnAcolo unde nu iubeşte omul, iubeşte Dumnezeu şi, dacă nu renunţi niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunţă la tine şi îţi va da într-un final ceea ce meriţi.

Obisnuit sa-mi strang durerea in palme, imi curge esenta durerilor calme.

Obisnuit sa-mi strang durerea in palme, imi curge esenta durerilor calme.

Numai durerea încheagă gândurile şi le dă putere de-a pătrunde. Fulgii de zăpadă cad leneş la pământ, sloiul de gheaţă citește mai mult

Numai durerea încheagă gândurile şi le dă putere de-a pătrunde. Fulgii de zăpadă cad leneş la pământ, sloiul de gheaţă izbeşte.

Cum să ştii ce este bucuria, dacă nu ştii ce e durerea?

Cum să ştii ce este bucuria, dacă nu ştii ce e durerea?

Că n-am banul ce l-aş fi putut avea, nu mă doare atât de mult, ca atunci când nu mai am citește mai mult

Că n-am banul ce l-aş fi putut avea, nu mă doare atât de mult, ca atunci când nu mai am ceea ce am avut.

Nu este durere mai mare, decat memoria timpurilor bune in momente de durere.

Nu este durere mai mare, decat memoria timpurilor bune in momente de durere.

Durerile

O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut citește mai mult

Durerile

O, Doamne, as fi putut de mult cantand
Sa-nduiosez si farmec durerile pe rand,
Sa le rasfat si-acut asa cum se cuvine
Pe cate-un varf de-otel crescut din maracine
Si acul viu sa-mi treaca precum un vis prin carne,
Placerea-mi trece, bucuria-mi doarme.
Dar gandul meu firav cata in alta parte
Spre muntii albi ai slovei, cu turle fara moarte. Azi vin pe rand, in zori, ca niste gospodine
Camasa sa-mi carpeasca cu pielea de pe mine
O noapte si-nc-o zi, o clipa si-o vecie
Sa-mi tina-n frigul spaimei si-n chin tovarasie.
Durerea veche cheama spre seara o surata
Si stau tihnit de vorba la mine-n beregata
Frange-le, Doamne, acul si ravna lor mieroasa
Si pune mila Ta de rani sa ma descoasa.