S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Trebuie sa scrii pentru copiii in aceeasi maniera in care scrii si pentru adulti, doar ca mai bine.
Trebuie sa scrii pentru copiii in aceeasi maniera in care scrii si pentru adulti, doar ca mai bine.
Scriitorii ar trebui cititi si nu vazuti. Rareori sunt o priveliste placuta.
Scriitorii ar trebui cititi si nu vazuti. Rareori sunt o priveliste placuta.
Literatura nu-i decat o oglinda a starii actuale a tarii si a caracterului poporului.
Literatura nu-i decat o oglinda a starii actuale a tarii si a caracterului poporului.
Literatura este ca si prostitutia. La inceput o faci pentru dragoste, mai apoi pentru cativa prieteni apopiati si in cele citește mai mult
Literatura este ca si prostitutia. La inceput o faci pentru dragoste, mai apoi pentru cativa prieteni apopiati si in cele din urma pentru bani.
Literatura, avind privilegiul de a se constitui ca o serie de documente cu concentrare maxima de imaginar, este teritoriul cel citește mai mult
Literatura, avind privilegiul de a se constitui ca o serie de documente cu concentrare maxima de imaginar, este teritoriul cel mai cautat si mai supus interpretarilor.
Incerc sa scriu despre lucrurile care ne framanta pe toti.
Incerc sa scriu despre lucrurile care ne framanta pe toti.
Literatura nu putea zugravi o fericire intemeiata pe bogatie; ea nu putea zugravi nici fericirea in saracie, pentru ca o citește mai mult
Literatura nu putea zugravi o fericire intemeiata pe bogatie; ea nu putea zugravi nici fericirea in saracie, pentru ca o astfel de idila nu se putea lipsi, fireste, de ipocrizie. Arta, nici o arta adevarata, n-a putut sa justifice vreodata inegalitatea dintre oameni.
Nu poti scrie pentru toti cititorii. Un poet nu poate scrie pentru cei carora nu le place poezia.
Nu poti scrie pentru toti cititorii. Un poet nu poate scrie pentru cei carora nu le place poezia.
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.