poetul ironic sta deoparte si nu se mai baga
sau nu este chemat sa se bage
au aflat cu totii ca nu e bun
pentru ca le strica sarbatoarea
cu cinci minute inainte
ca ea sa se strice singura si sarbatoritul sa se intrebe
ce e putred in Danemarca lui II nu-1 cautati pe poetul ironic in lume
poetul ironic s-a retras din ea si vorbeste singur.
Jurnal de noapte, 1980
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele
Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele
Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult
Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.
Viziune
Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele
Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele
Ceaiul
Ceaiul pe care mi-l servesti
in fiecare dimineata are culoarea ochilor tai!
Dar intr-o zi vom pleca citește mai mult
Ceaiul
Ceaiul pe care mi-l servesti
in fiecare dimineata are culoarea ochilor tai!
Dar intr-o zi vom pleca negresit
si ne vom opri la bariera orasului.
Tu in rochia ta de stamba,
eu sub brat cu cosuletul
de prins fluturi.
Tu, vrabia mea, mai zambeste o data
inainte de-a atinge zidul acela de scoici si de alge cu mana,
zidul acela intunecat!
O zi libera, 1996
Absintheria din orasul vechi
Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
citește mai mult
Absintheria din orasul vechi
Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
De am ratacit atatea nopti fara nume fara aer
Zgomotele se aud atat de puternic in spatele peretilor
Si nu pot dormi - iubirea e cea mai hatra panza - din nou acelasi gust de absint .
...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e citește mai mult
...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e ispita
e siesta de dupa masa tacerii
coloana (cu discartroza! ) spre infinit
promisiunea Invierii dupa ce ai murit
blestemul incaperii
cu lacate si cu zabrele
cu merii, cu perii
cu firul de trandafir
alunite maligne pe piele
e ofranda si bir…
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Cu poezia s-au logodit multi, dar nelegitim.
Cu poezia s-au logodit multi, dar nelegitim.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
