Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine

Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
citește mai mult

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
ferestrele cat ochiul
stang,
sunt invitata de onoare
la targul anual
izvorul
se vinde la bucata
rasucit in sfoara
transparent – galbuie
un ochean prin care,
lumea se vede
anapoda si vesela, trasnita.

Toamna cinica Eu cad frunza Tu cazi frunza El cade frunza Ea taie frunze la caini ( Poeme infractionale )

Toamna cinica Eu cad frunza Tu cazi frunza El cade frunza Ea taie frunze la caini ( Poeme infractionale )

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult

Pentru ca iti place totul si totusi nimic

si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.

Poetii imaturi imita; cei maturi fura.

Poetii imaturi imita; cei maturi fura.

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Omagiu

Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi citește mai mult

Omagiu

Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi va suiera printre dinti
du-te dracului bosorogule
te asteapta groapa-ncalzita)
imi voi scoate placa din gura
hirtia de la piept cu discursul de-acasa
cu degetul la timpla voi retine
o avalansa de idei
solemna basina in astfel de ocazii
(oameni incordati de care nu-mi pasa
atita timp cit sint in groapa ca acasa).

Poezia este muzica sufletului si, mai presus de toate, a sufletelor mari si sensibile.

Poezia este muzica sufletului si, mai presus de toate, a sufletelor mari si sensibile.

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati citește mai mult

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic,
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara

Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine,
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine

Si mor trist, in asternuturi.