poetul ironic sta deoparte si nu se mai baga
sau nu este chemat sa se bage
au aflat cu totii ca nu e bun
pentru ca le strica sarbatoarea
cu cinci minute inainte
ca ea sa se strice singura si sarbatoritul sa se intrebe
ce e putred in Danemarca lui II nu-1 cautati pe poetul ironic in lume
poetul ironic s-a retras din ea si vorbeste singur.
Jurnal de noapte, 1980
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Floare de lumina
Cu scrisul am intrerupt tacerea,
sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.
citește mai mult
Floare de lumina
Cu scrisul am intrerupt tacerea,
sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.
eu m-am ascuns
de frumusetea Ta,
uitarea si teama
mi le-am luat de mormint.
iti mai aduci aminte de mine
cum iti priveam ochiul
in livada cu piersici,
cum dincolo de ochiul Tau
vedeam soldatii aceia
care trageau mirati in mine?
gaseste-ma in cele create
de cuvintul Tau!
Tu esti frumos, Doamne,
precum o lacrima
care asteapta sa cada,
tremurind deasupra lumii
pe care o vad atit de mult ca fiind a mea.
Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.
Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum citește mai mult
Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum intelept si cum nebun.
Iau barca si ma urc in cer,
si in pamint, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii intr-un giuvaer
si cum ecoul colindind padurea.
Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.
Cum raza serii
Poetul steaua ce se aproprie de moarte si tocmai aceasta ireversibila viitoare cufundare in neant ii deschide ochii catre miresmele citește mai mult
Poetul steaua ce se aproprie de moarte si tocmai aceasta ireversibila viitoare cufundare in neant ii deschide ochii catre miresmele universului, in ultima clipa gaseste taine ce pot fi revelate in metafore.
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.
Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.
Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.
Acest poet a primit aripi, ce sublim bazaie.
Acest poet a primit aripi, ce sublim bazaie.
