Sina Danciulescu ( 8 din 8 )
O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
citește mai mult
O bucurie vie fara casa
tot dau sa prind si ea se ineaca
fara de drum in nici o parte
o bucurie vie fara casa
tot dau sa cint si ea imi scapa
de mine-ndestulata ca-ntr-o moarte
alienata si pura.
Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de citește mai mult
Dar cind vom fi
nici nu ne e de trebuinta!
Cind vom fi n-are instanta
contabila stricta
clocita dibaci de buna sau reaua
credinta.
Cind vom fi n-are curajul betiv
de stors juruinte
frumosul cuminte
din caruciorul milei impletind
pe fata sau pe dos ciorapii
solidaritatii cupide.
Cind vom fi cu adevarat
nimeni si nimic
nu ne mai incurca deciziile.Cind vom fi - se mai poate
vorbi de la inima la inima...?
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.
Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza
Indoliat citește mai mult
Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza
Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.
Ceea ce ne spunem azi s-a
petrecut cindva si nu se
mai intoarce acelasi dorul
nu se mai intoarce singur
citește mai mult
Ceea ce ne spunem azi s-a
petrecut cindva si nu se
mai intoarce acelasi dorul
nu se mai intoarce singur
glasul cerul aurora
ceea ce ne spunem azi s-a
dus demult demult si numai
cintecul si ploaia absolva
miinile copilaros de goale
glasul cerul aurora
ceea ce ne spunem azi s-a
tras in departari stinghere
intre munti si intre stele
intre noi si intre vorbe
glasul cerul aurora.
Iar e luni
si nu m-am mai nascut
iar ma voi naste din cind in cind
si pina sa-mi crape citește mai mult
Iar e luni
si nu m-am mai nascut
iar ma voi naste din cind in cind
si pina sa-mi crape ochii
vad stele vezi...
Numai in copilarie stiam
ca m-am nascut o data
pentru totdeauna.
Atunci mi se dadea toata
promisiunea pe mina.
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.
Cum e posibil sa fiu colportor al nevazutului, necunoscutului, ce traieste prin mine, adica fragila si muritoarea asta sa fie citește mai mult
Cum e posibil sa fiu colportor al nevazutului, necunoscutului, ce traieste prin mine, adica fragila si muritoarea asta sa fie conectata la eternitate?! Prea de tot, asa-i, dar nu pot fi altfel, chiar ma cred vesnica si chiar ma visez printre ingeri.
