S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Intr-o noapte am murire,
intr-o noapte am murit,
fara teama de orbire
pre Domnul l-am intalnit,
fara teama de orbire
citește mai mult
Intr-o noapte am murire,
intr-o noapte am murit,
fara teama de orbire
pre Domnul l-am intalnit,
fara teama de orbire
pre Domnul l-am intalnit!
sufletu-mi vartej ca haul
statea gol in fata lui,
spune-mi, Doamne, care-i Raul
tot Raul Pamantului?
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Toamna, pamant lepros,
iarba se ineaca pe coline,
negurile-n rochii rupte trec pe coaste,
suflete vagi plutesc pe langa lume.
citește mai mult
Toamna, pamant lepros,
iarba se ineaca pe coline,
negurile-n rochii rupte trec pe coaste,
suflete vagi plutesc pe langa lume.
Asta-noapte copacii
se schingiuiau ca dervisii,
vantul se-ngana cu lupii, -
soaptele si frunzele se-alunga.
Departe
au inghetat sentinelele.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Noptii
Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in citește mai mult
Noptii
Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in intamplinarea mea atat de draga!
Escortata de norii verii cu bucurie
Si de delicata briza plina de voiosie.
Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.
Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.
În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat citește mai mult
În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat din memorie şi a lucrurilor violent distruse, Poetul uneşte, prin pasiune şi cunoştinţe, vastul domeniu al societăţii umane, răspândită pe întregul pământ şi peste toate timpurile.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.