S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca citește mai mult
Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca milogul in tomberonul din spatele blocului,
sperind ca din adincurile lui miloase
sa scoti la suprafata nufarul galben
al lunii...
Visind la nemurire
Varsta copacilor
Cercurile se-ncercuiesc pe trupul
arborelui. Anii se semneaza pe ascuns
in carnea de lemn.
De unde a citește mai mult
Varsta copacilor
Cercurile se-ncercuiesc pe trupul
arborelui. Anii se semneaza pe ascuns
in carnea de lemn.
De unde a invatat padurea
sa-si numere zilele?
Poate la inceputul lumii
arborii au fost oameni.
Copacii nu-si divulga varsta
decat daca le retezi viata.
Toamna blanda ca in sufletul tau
Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
citește mai mult
Toamna blanda ca in sufletul tau
Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
Iubirea-i inalta si blanda ca sufletul tau
Si lanuri de ganduri si flori planse-n taina
Ce tanar grabit pare azi Dumnezeu
Si mangaie setea izvorul ranit
Din care de-o vreme enigmatic apare
Cuvantul din care fost-am ziditi
Un nou univers si-o noua carare.
Vin ca apa si ca vantul plec.
Vin ca apa si ca vantul plec.
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Sunt doar trei fiinte demne de respect preotul, soldatul, poetul. Sa stii, sa ucizi, sa creezi.
Sunt doar trei fiinte demne de respect preotul, soldatul, poetul. Sa stii, sa ucizi, sa creezi.
Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.
Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.
Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus citește mai mult
Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus la minus infinit Doamne ce risipa de eternitate vantul spulbera nu frunze nestemate