Scrisoare de la randunele
Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.
Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica
Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?
S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,
Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse citește mai mult
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse de amantii lor!
Pe la ferestre-si plimba vintul
Tristetile sfirsitului de vara,
In timp ce-n circiuma murdara,
Din strunele de-arama - cintul
Chitarelor
Isi ia avintul...
Iar pe la mese,
Rind pe rind,
O ceata de amanti artisti -
Toti ne'ntelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonind
Romanta celor ce se vind.
Poezia nu va fi decat muzica si imagine, aceste dous sorginti ale ideii.
Poezia nu va fi decat muzica si imagine, aceste dous sorginti ale ideii.
...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis citește mai mult
...soarele apunea rasucind fuioare de lumina. in codrul de termopane fusese inca o zi. una senina.
ma holbam in abis si asteptam stelele. de neon, neasemuitele, ielele.
am inchis ochii si-am ascultat sipotul tramvaielor pe sine.
ma chirceam de fericire si-mi parea ca sunt proprietarul
acelei seri sublime.
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce citește mai mult
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce se scrie poeticeste este valabil estetic si emotional. Dar exista o altfel de valabilitate pentru fiecare individ care crede ca scrie poezie. Exista o valabilitate existentiala.
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.
Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.
Carmen Miserabile
Toate cartile sus
Panzele
corabiei mele
Poezia
Nu
incap
In
buzunarele destinului
meu
Si-atunci
le
citește mai mult
Toate cartile sus
Panzele
corabiei mele
Poezia
Nu
incap
In
buzunarele destinului
meu
Si-atunci
le
tin
Pe
rafturile
bibliotecii
Uneori
insa
se
umfla
Si-mi
transforma
odaia
Intr-un
discutabil
balon
de
sapun
Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, citește mai mult
Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, dragostea si ura sunt eterne, tot asa si Eminescu etern fi-va.
In noaptea urmatoare se facea ca locuiesc intr-o pasare
Era o pasare cu doua etaje foarte spatioasa bine finisata
si citește mai mult
In noaptea urmatoare se facea ca locuiesc intr-o pasare
Era o pasare cu doua etaje foarte spatioasa bine finisata
si mansardata cit se poate de cochet
In acea mansarda locuiam eu
mai exact in cutia craniana a pasarii
Dormeam poate visam cind deodata
am auzit soneria de la intrare
ceva ca un filfiit de aripi aproape imperceptibil
M-am ridicat din pat m-am dus la usa am deschis
si in fata mea se afla pasarea in care locuiam eu la mansarda
Prin ochii ei ca doua ferestre luminoase
m-am vazut pe mine stind in picioare in pragul usii
uitindu-ma fix in ochii pasarii in care locuiam.
Gandul si inima:
Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
citește mai mult
Gandul si inima:
Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
Numai inima poate sa simta
Ceea ce gandul nu-i in stare sa vada
Insa fara gand
Inima vede umbrele mari
Chiar si atunci
Cand sunt departe de tinta
Si cade in flacari
Si arde
