Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu citește mai mult

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu am pusca incarcata cu fantome! Epigrame disponibile

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Poetul dorinta infinita de a inventa alte milioane de cuvinte ce ii pot defini impleticirea de trairi.

Poetul dorinta infinita de a inventa alte milioane de cuvinte ce ii pot defini impleticirea de trairi.

Florile sunt frumoase

trei chifle cu magiun am sa-mi cumpar azi
voi suna pe toti azi mama telefonul tremura
citește mai mult

Florile sunt frumoase

trei chifle cu magiun am sa-mi cumpar azi
voi suna pe toti azi mama telefonul tremura
in mainile mele cand le duc fara sa vreau
spre mine cu multa dragoste
florile sunt frumoase
eu vreau mama sa spun asta
florile sunt frumoase
mainile cresc din umeri
florile sunt frumoase

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
citește mai mult

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica

Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?

S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,

Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!

Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se citește mai mult

Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se destrama... Cum se pogoara fata de ceara. Ultima oara.

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.

Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.

Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.

...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult

...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.

Ceea ce e normal nu poate fi poezie.

Ceea ce e normal nu poate fi poezie.