S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Urme: Dimineata Am vazut pe strazile orasului Urme de talpi crapate, Proaspat imprimate in asfalt. M-o fi cautat tata Sa citește mai mult
Urme: Dimineata Am vazut pe strazile orasului Urme de talpi crapate, Proaspat imprimate in asfalt. M-o fi cautat tata Sa ma ia inapoi La tara. Disciplina mondiala
Poetul se lasa usor condus de rime.
Poetul se lasa usor condus de rime.
Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.
Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata
A cazut in citește mai mult
La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata
A cazut in ea visand
s-a mai si starnit un vant
si-a impins-o sub pamant.
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara citește mai mult
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara de spectacol
In cinstea unei lacrimi de demult.
Chiar de s-au dus pe rapa toti argintii,
Si viile sub brume putrezesc,
Mai pot sa dau din pivnitele mintii
Cate un cantec si un vin domnesc.
Chiar daca s-a rarit lumina toata
Si de petreceri nu mai am habar,
Mai canta-n crasma inimii o fata,
Si pot sa va mai dau cate-un pahar.
Chiar daca
Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
citește mai mult
Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
Prin scrum, prin cenusa,
Sunt singur ca izvorul pustiului.
Pot spera sa creasca in umbra-mi
Palcul de magnolii cantand?
Probabil cineva imi va rosti numele
In agora tarzie,
Poate ziua de maine
Va fi si a mea.
Toate cartile sus
Panzele
corabiei mele
Poezia
Nu
incap
In
buzunarele destinului
meu
Si-atunci
le
citește mai mult
Toate cartile sus
Panzele
corabiei mele
Poezia
Nu
incap
In
buzunarele destinului
meu
Si-atunci
le
tin
Pe
rafturile
bibliotecii
Uneori
insa
se
umfla
Si-mi
transforma
odaia
Intr-un
discutabil
balon
de
sapun
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.
Indelung
