Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn ca as fi norocos.
Nu ma pricep sa fac temenele
Voioaselor fete alese -
Incerc sa ajung pina la stele,
Cum numai poetii incearca adesea.
Drumul mi-i aspru, prieteni putini;
Singur la deal, singur la vale.
Iar unii mi-arunca in cale
Vorbe coltoase, maldare de spini.
E-o veche poveste cu oameni
Si-ale lor intocmeli cam ciudate.
Si n-am incotro - cu ei ma aseaman
Comit fara voie aceleasi pacate.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Zece la zero
Zece ninsori pentru trompeta
zece ninsori in re major
zece ninsori imi repeta
zece ninsori sa citește mai mult
Zece la zero
Zece ninsori pentru trompeta
zece ninsori in re major
zece ninsori imi repeta
zece ninsori sa nu mor
Zece ninsori in re major
zece ninsori pentru pian
zece ninsori in trei culori
zece ninsori neeuclidian
Zece ninsori pentru pian
zece ninsori ma regreta
zece ninsori de-un an
zece ninsori pentru trompeta
Zece ninsori in re major
pentru tacerea tuturor
Homer i-a invatat pe ceilalti poeti arta de a spune minciuni cu indemanare.
Homer i-a invatat pe ceilalti poeti arta de a spune minciuni cu indemanare.
Publicul priveste uneori poezia cu scepticism iar poetii se pling ca nu sint cititi de marele public. Dar exista poeti citește mai mult
Publicul priveste uneori poezia cu scepticism iar poetii se pling ca nu sint cititi de marele public. Dar exista poeti si poeti. Adevaratii razbat, versurile lor se transforma in proverbe si zicatori, intra nu in memoria culturala, ci in cea de toata ziua, sint destul de sofisticati pentru a ramine simpli. Poezia nu e dificila, poezia este a tuturor, par sa spuna poetii care stiu drumul cel mai direct spre cititor
Poeziile le-a scris el, intelesul sa-l gaseasca cititorii.
Poeziile le-a scris el, intelesul sa-l gaseasca cititorii.
Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.
Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.
Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult
Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.
nu sta cu marea la taifas
nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrima
tipa citește mai mult
nu sta cu marea la taifas
nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrima
tipa albatrosii asteptind
ginduri carnale
fiinte acvatice urmaresc
vorbele asemeni valurilor
suflate de vint
indeparteaza-te
talpile absorb
tipetele pina la inima
asemenea nisipului
arsitei.
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce citește mai mult
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce se scrie poeticeste este valabil estetic si emotional. Dar exista o altfel de valabilitate pentru fiecare individ care crede ca scrie poezie. Exista o valabilitate existentiala.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
