Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.

Poezia este jurnalul unui animal marin care traieste pe uscat, ravnind sa zboare in vazduh.

Nuanta

Imi place nespus de Dumneavoastra,
Domnule Brancusi:
Ati venit din inima lucrurilor
Direct in inima Europei,
Fara sa citește mai mult

Nuanta

Imi place nespus de Dumneavoastra,
Domnule Brancusi:
Ati venit din inima lucrurilor
Direct in inima Europei,
Fara sa intrebati pe nimeni.
V-ati asezat vatra si dalta
In ochiul clipei roditoare,
Netinand cont de niciun viscol.
Treptat astrii au inceput sa cante,
Intruchipand Maiastra din sudoare.
Sunteti al plaiului,
Sunteti al zarilor,
Munte care in locul fibrei de granit
Are suflet - poate sa zboare.

O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici citește mai mult

O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici zeii, cat erau ei de zei, nu rezistau sa-i asculte cantecul suprem ca frumusete, iar muritorii cu timpane inadecvate il auzeau ca zgomot, fara sa-i perceapa melodia.Enervati, zeii i-au poruncit celui care o faurise sa despice lira in doua, iar mesterul a trebuit sa se supuna. Dupa aceea, zeii ascultau cand o parte a lirei, cand alta, nereusind sa lege jumatatile cantecului.
Poezia lui Eminescu este ca lira din legenda: tradusa, trezeste in cine nu-i cunoaste limba o nedumerire deceptionata: oare ce o fi in ea atat de extraordinar? Pe de alta parte, noi, care-i putem asculta cantecul integral, suntem oare demni de sansa asta? ....
Poezia lui Eminescu, extraordinara si trista de presimtirea propriei singuratati, pare sa fi ramas prizoniera in limba ei de o frumusete unica. Ar trebui sa o ascultam si sa ne bucuram de ea, cat nu e prea tarziu pentru noi ca muritori, caci lira, dinspre partea ei, are in fata eternitatea.

apocrifa

nu
intre noi n-au fost arse toate puntile
mai e si arborele dragon
cel care si-a aruncat radacinile citește mai mult

apocrifa

nu
intre noi n-au fost arse toate puntile
mai e si arborele dragon
cel care si-a aruncat radacinile peste prapastie
dar mai e si iluzia mea
ca pot trece peste orice
si o sa ajung pe celalalt mal
fie prin hatisul aerian al lianelor
fie si pe un pod de ceata
arcuit peste spaime
dar tu vei fi plecata pe o insula
si eu voi strabate iarasi Oceanul
inot ca si alta data cand
tu te-ai mutat intr-o stea
si ma vei arunca din nou in adancul Spatiului
sa te caut
dar tu te vei fi ascuns intr-o galaxie
care nu figureaza pe nici-o harta a cerului
si pentru ca
intre noi nu au fost arse toate puntile
eu te voi cauta mereu
si aproape ca te descopar
pentru ca am inteles in sfarsit ca trebuie sa te gasesc
peste ceea ce ne desparte
cand plutesti prin vazduh cu noaptea in par
sau cand esti culcata alaturi
apocrifa si pagana
in patul meu

Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.

Nu le auzi fosnetul hohotitor
citește mai mult

Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.

Nu le auzi fosnetul hohotitor
cum navaleste-n vazduh?
Nu le auzi strigatul
cotropit de-ntuneric?
Cad ca topoarele cu muchii grele,
retezand firul de iarba
sclipitor cum e luna.

Seri albastre

seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin

la radacina ierbii
citește mai mult

Seri albastre

seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin

la radacina ierbii
ce tineri sunt serpii
si parca-nviem
si parca murim

in astfel de seri
nu se mai poate vorbi
decat despre nemurire

preacuratelor toate
in asemenea seri de-nalta nuntire
in limpede soapta vorbi despre murire.

Poetii imaturi imita; cei maturi fura.

Poetii imaturi imita; cei maturi fura.

Et in Arcadia…

Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult

Et in Arcadia…

Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta

Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada

Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.

Treptele luminii, Iasi, 1970

Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am citește mai mult

Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am ce face si exist

Si Doamne nu-s decat doar trist
poet cu stele reci in oase
revendic ca pedeapsa ca exist
iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci in oase
hai moartea-mi striga hai dai zor
ce-ti trebuie femei frumoase
cand naiba sa te ia esti muritor

O Doamne nu-s decat doar trist
imi revendic steaua deci exist