S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Omagiu
Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi citește mai mult
Omagiu
Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi va suiera printre dinti
du-te dracului bosorogule
te asteapta groapa-ncalzita)
imi voi scoate placa din gura
hirtia de la piept cu discursul de-acasa
cu degetul la timpla voi retine
o avalansa de idei
solemna basina in astfel de ocazii
(oameni incordati de care nu-mi pasa
atita timp cit sint in groapa ca acasa).
Poetul pastreaza in memoria sa o farama din lumea inalta ce l-a scapat printre pamanteni.
Poetul pastreaza in memoria sa o farama din lumea inalta ce l-a scapat printre pamanteni.
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o citește mai mult
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o indure ceva mai usor.
Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn citește mai mult
Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn ca as fi norocos.
Nu ma pricep sa fac temenele
Voioaselor fete alese -
Incerc sa ajung pina la stele,
Cum numai poetii incearca adesea.
Drumul mi-i aspru, prieteni putini;
Singur la deal, singur la vale.
Iar unii mi-arunca in cale
Vorbe coltoase, maldare de spini.
E-o veche poveste cu oameni
Si-ale lor intocmeli cam ciudate.
Si n-am incotro - cu ei ma aseaman
Comit fara voie aceleasi pacate.
Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu citește mai mult
Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu am pusca incarcata cu fantome! Epigrame disponibile
Poetul - un monument de tandrete in coaja unui cactus infipt in transparenta de azur a unui nor de melancolie.
Poetul - un monument de tandrete in coaja unui cactus infipt in transparenta de azur a unui nor de melancolie.
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
citește mai mult
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
Ca sa uit al tau amor.
Si plecand m-am dus in lume
Numa-n voia intamplarii,
Nici cu gand de zile bune,
Nici cu jalea-nstrainarii.
De-am mers mult pe-acea carare
Nu mai stiu de-atata chin
Caci cu dor si disperare
Indarat la tine vin.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Poetul este o ciocarlie care sta in intuneric si canta pentru a-si inveseli propria singuratate cu sunete dulci.
Poetul este o ciocarlie care sta in intuneric si canta pentru a-si inveseli propria singuratate cu sunete dulci.