Toamna blanda ca in sufletul tau
Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
Iubirea-i inalta si blanda ca sufletul tau
Si lanuri de ganduri si flori planse-n taina
Ce tanar grabit pare azi Dumnezeu
Si mangaie setea izvorul ranit
Din care de-o vreme enigmatic apare
Cuvantul din care fost-am ziditi
Un nou univers si-o noua carare.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
citește mai mult
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
A carnii oarbe ce n-a cunoscut
Decat tarasul flasc ca de reptila
Al tr upului datornic si vandut
Perfidei morti ce zilnic vrea tribut
Si care-abia ma-ngaduie, din mila,
Ca pe un vier me imbatat de-o raza
Urcand la cer pe un tais de brici;
Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,
Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici
Pe unde timpu-n lucruri delireaza
Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il citește mai mult
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il gonim pe vulturul Eu
hranit cu ficatii lui Prometeu -
Astfel ne-am petrecut ospatul cu prietenii.
In urma lor, pe sub usa inchisa, s-a strecurat
stralucirea
unei veri neiertatoare, infierbantate.
Desigur, ramasitele vor fi aruncate.
Sigur maine moarte pe paine pe cand altadata ce felie de fata Ia catrenul, neamule!
Sigur maine moarte pe paine pe cand altadata ce felie de fata Ia catrenul, neamule!
Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele
Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele
Recurs la deznadejde
Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am citește mai mult
Recurs la deznadejde
Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am retras la tara
biet clopot surdomut
V-am spus si voi nu m-ati crezut
ca trantorii isi fac averi de miere
ca muta viitorul in trecut
ca paguba li-i singura avere
Cand trantorii isi fac averi de miere
din saracia voastra extraordinara
voi mai aveti o sansa si-o putere
sa-i dati din vesnicie-afara
Pacat doar moartea va invata
cum sa pasiti nemuritori din viata
Cezeisme, 2008
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si citește mai mult
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Moartea caprioarei
apocrifa
nu
intre noi n-au fost arse toate puntile
mai e si arborele dragon
cel care si-a aruncat radacinile citește mai mult
apocrifa
nu
intre noi n-au fost arse toate puntile
mai e si arborele dragon
cel care si-a aruncat radacinile peste prapastie
dar mai e si iluzia mea
ca pot trece peste orice
si o sa ajung pe celalalt mal
fie prin hatisul aerian al lianelor
fie si pe un pod de ceata
arcuit peste spaime
dar tu vei fi plecata pe o insula
si eu voi strabate iarasi Oceanul
inot ca si alta data cand
tu te-ai mutat intr-o stea
si ma vei arunca din nou in adancul Spatiului
sa te caut
dar tu te vei fi ascuns intr-o galaxie
care nu figureaza pe nici-o harta a cerului
si pentru ca
intre noi nu au fost arse toate puntile
eu te voi cauta mereu
si aproape ca te descopar
pentru ca am inteles in sfarsit ca trebuie sa te gasesc
peste ceea ce ne desparte
cand plutesti prin vazduh cu noaptea in par
sau cand esti culcata alaturi
apocrifa si pagana
in patul meu
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.
Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.
Carmen Miserabile
