Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

Poezia s-a nascut in noaptea in care omul a inceput sa contemple luna, constient ca nu e comestibila.

Poezia s-a nascut in noaptea in care omul a inceput sa contemple luna, constient ca nu e comestibila.

Inaltare de buzunar Sa ma-nalt cat imi permite plapuma Dar bine domnule eu nu dorm Eu visez Trezeste-te totusi Esti citește mai mult

Inaltare de buzunar Sa ma-nalt cat imi permite plapuma Dar bine domnule eu nu dorm Eu visez Trezeste-te totusi Esti in PATUL LUI PROCUST Hiperbole blitz, 2005

Sunt portretul unei zile in care n-am trait.

Sunt portretul unei zile in care n-am trait.

Poeţii sunt legislatorii nerecunoscuţi ai lumii.

Poeţii sunt legislatorii nerecunoscuţi ai lumii.

nimic de inteles:

Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita citește mai mult

nimic de inteles:

Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita inveninata cade
razboaie singeroase
lesuri
tot mai adinc sfirtecate
tot mai dese
pina se fac stive
pina incepe duhoarea sa exalte
si tulburat duhul pleaca.

Un tipat de pasare
aminteste ca nimic nu e de inteles
nici macar graiul nevinovat
al pasarilor

Dar viata
Dar moartea?
Dar acest poem?

Ceaiul

Ceaiul pe care mi-l servesti
in fiecare dimineata are culoarea ochilor tai!

Dar intr-o zi vom pleca citește mai mult

Ceaiul

Ceaiul pe care mi-l servesti
in fiecare dimineata are culoarea ochilor tai!

Dar intr-o zi vom pleca negresit
si ne vom opri la bariera orasului.

Tu in rochia ta de stamba,
eu sub brat cu cosuletul
de prins fluturi.

Tu, vrabia mea, mai zambeste o data
inainte de-a atinge zidul acela de scoici si de alge cu mana,
zidul acela intunecat!

O zi libera, 1996

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In citește mai mult

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -

Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,

Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,

Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.

Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.

Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.