Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.

Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.

Orasul avea o singura casa
casa avea o singura incapere
incaperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
citește mai mult

Orasul avea o singura casa
casa avea o singura incapere
incaperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singura limba.

Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi citește mai mult

Poezia este emotia pe care o pui in masura. Emotia trebuie sa vina de la natura, dar masura poate fi obtinuta prin arta.

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea citește mai mult

Dorul

Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare

de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.

ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge

Viitorul ca hiatironie

Ha-ha-ha
surpriza

Eu ma despart
si de prezent
tot
razand

Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
citește mai mult

Viitorul ca hiatironie

Ha-ha-ha
surpriza

Eu ma despart
si de prezent
tot
razand

Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
cu-aceste
masti
de
contrabanda

Cu-acesti Balcani
pe scara rulanta

Poeme infractionale

...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e citește mai mult

...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e ispita
e siesta de dupa masa tacerii
coloana (cu discartroza! ) spre infinit
promisiunea Invierii dupa ce ai murit
blestemul incaperii
cu lacate si cu zabrele
cu merii, cu perii
cu firul de trandafir
alunite maligne pe piele
e ofranda si bir…

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange

Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.

Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
citește mai mult

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.

A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.