Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in citește mai mult

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in Banca Imaginatiei si a Inteligentei, cu atat jocul este mai spectaculos.

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu citește mai mult

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu am pusca incarcata cu fantome! Epigrame disponibile

Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum citește mai mult

Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum intelept si cum nebun.

Iau barca si ma urc in cer,
si in pamint, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii intr-un giuvaer
si cum ecoul colindind padurea.

Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.

Cum raza serii

Daca poezia nu rasare la fel de firesc ca o frunza pe un copac, e mai bine sa nu se citește mai mult

Daca poezia nu rasare la fel de firesc ca o frunza pe un copac, e mai bine sa nu se nasca deloc.

Cand cineva canta la o vioara Stradivarius,
Toate viorile vibreaza in cutiile lor.
Cand un poet scrie o poezie de citește mai mult

Cand cineva canta la o vioara Stradivarius,
Toate viorile vibreaza in cutiile lor.
Cand un poet scrie o poezie de dragoste,
Toate femeile freamata in trupurile lor.
Cand cineva se naste,
Toti copiii tipa in jocurile lor.
Cand cineva moare in lume,
Toti oamenii plang in visele lor.

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.

Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.

Carmen Miserabile

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le citește mai mult

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de citește mai mult

Fara de aripi

Ingerul meu pazitor
inca n-a invatat sa zboare
fara de aripi

cat e ziua de mare
e nevoit sa alerge
din urma mea

spreseara obosit
cade frant din picioare

astfel noaptea
trebuie sa ma apar singur
cum pot.