S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il citește mai mult
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il gonim pe vulturul Eu
hranit cu ficatii lui Prometeu -
Astfel ne-am petrecut ospatul cu prietenii.
In urma lor, pe sub usa inchisa, s-a strecurat
stralucirea
unei veri neiertatoare, infierbantate.
Desigur, ramasitele vor fi aruncate.
Poetii sunt la fel ca proverbele, mereu se poate gasi unul care sa-l contrazica pe altul.
Poetii sunt la fel ca proverbele, mereu se poate gasi unul care sa-l contrazica pe altul.
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Scriu ceea ce mi-a fost dat sa scriu.
Poezia este o oglonda care face frumos tot ceea ce este distorsionat.
Poezia este o oglonda care face frumos tot ceea ce este distorsionat.
Ce nu pot uita eu Ca mama are sufletul lui Dumnezeu Universuri paralele
Ce nu pot uita eu Ca mama are sufletul lui Dumnezeu Universuri paralele
Haiku
O vijelie -
papadia a ramas
doar amintire
In balconul meu -
greierele nu stie
ca ninge citește mai mult
Haiku
O vijelie -
papadia a ramas
doar amintire
In balconul meu -
greierele nu stie
ca ninge de ieri
Canta cu fala
pe cotetu-nzapezit -
cocosul negru
Zapada-n barca
de la malul lacului -
deasupra-i corbul
Ecou de clopot
noaptea la biserica -
trasnet in lunca
Seara de toamna -
in lumina ferestrei
gradina in dungi
Ninge cu fulgi mari -
in lung si-n latul luncii
nici tipenie.
Copacii plansi:
Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult
Copacii plansi:
Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o citește mai mult
Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o indure ceva mai usor.
