S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Primul scop al poeziei este acela de a spune adevarul, sa inveti cum sa spui adevarul, sa descoperi ceea ce citește mai mult
Primul scop al poeziei este acela de a spune adevarul, sa inveti cum sa spui adevarul, sa descoperi ceea ce simti si gandesti cu adevarat.
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea citește mai mult
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea mea
ca intr-un cort
unde-ti voi
fi amantul.
Cata lumina inclini de la genunchi!
Cat aer pui cu sanii in miscare!
sa sufar plin de seve ca un trunchi
de tei, rapus de tanar
din picioare.
Azi pentru prima data-am priceput
pana in gena raiul si pustia,
cat de usor e Stixul de trecut
in barca ta de coapse,
aramie.
Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca
Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca
Exil interior cioburi fantomele caintei in rane de plumb.
Exil interior cioburi fantomele caintei in rane de plumb.
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi citește mai mult
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine, nu mai intrezaresc hotarul dintre viata si moarte.
Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.
Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.
Poetul nu este atat un mantuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din stare lor naturala si le citește mai mult
Poetul nu este atat un mantuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din stare lor naturala si le aduce in stare de gratie.
Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.
Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.