Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.

Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.

Et in Arcadia…

Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult

Et in Arcadia…

Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta

Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada

Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.

Treptele luminii, Iasi, 1970

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati citește mai mult

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic,
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara

Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine,
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine

Si mor trist, in asternuturi.

Hai

Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea citește mai mult

Hai

Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea mea
ca intr-un cort
unde-ti voi
fi amantul.
Cata lumina inclini de la genunchi!
Cat aer pui cu sanii in miscare!
sa sufar plin de seve ca un trunchi
de tei, rapus de tanar
din picioare.
Azi pentru prima data-am priceput
pana in gena raiul si pustia,
cat de usor e Stixul de trecut
in barca ta de coapse,
aramie.

Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult

Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.

Scara de apa

Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult

Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.

Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.

Ecranul de iarba

Floare de lumina

Cu scrisul am intrerupt tacerea,

sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.
citește mai mult

Floare de lumina

Cu scrisul am intrerupt tacerea,

sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.

eu m-am ascuns
de frumusetea Ta,
uitarea si teama
mi le-am luat de mormint.

iti mai aduci aminte de mine
cum iti priveam ochiul
in livada cu piersici,
cum dincolo de ochiul Tau
vedeam soldatii aceia
care trageau mirati in mine?

gaseste-ma in cele create
de cuvintul Tau!

Tu esti frumos, Doamne,
precum o lacrima
care asteapta sa cada,
tremurind deasupra lumii
pe care o vad atit de mult ca fiind a mea.

Poezia s-a nascut in noaptea in care omul a inceput sa contemple luna, constient ca nu e comestibila.

Poezia s-a nascut in noaptea in care omul a inceput sa contemple luna, constient ca nu e comestibila.

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le citește mai mult

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.