Ante Omnia Patrie- adevar dintai- rostesc numele tau cu voluptatea cea mai pura, sunt biciul de lumina zvarlit ca un citește mai mult

Ante Omnia Patrie- adevar dintai- rostesc numele tau cu voluptatea cea mai pura, sunt biciul de lumina zvarlit ca un blestem de toti strabunii mei cu noptile pe gura

Arhitectura noptii:

Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult

Arhitectura noptii:

Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.

Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi citește mai mult

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?

Asteptandu-te
am devenit adapost cald
pantec transparent din carne si menta roz

te-astept cu pupilele cascate
cu departarea asta citește mai mult

Asteptandu-te
am devenit adapost cald
pantec transparent din carne si menta roz

te-astept cu pupilele cascate
cu departarea asta crescuta la san hranita cu laptele copiilor mei...
dezlipite, pleoapele au devenit o fasa umeda
cu care infasor venirea ta. nu vreau nu vreau nu vreau sa vii
vreau sa te gasesc inauntrul asteptarii
acolo unde camera loveste in marginile ei
in mine.

La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata

A cazut in citește mai mult

La fantana cea de piatra
n-am sa mai cobor vreodata
a murit in ea o fata

A cazut in ea visand
s-a mai si starnit un vant
si-a impins-o sub pamant.

Poemul sinucigas (n-)are urmas

Poemul secreta
anticorpi sinucigasi
moartea
se retrage
din cuvinte

O sinucidere
amanata
e orice citește mai mult

Poemul sinucigas (n-)are urmas

Poemul secreta
anticorpi sinucigasi
moartea
se retrage
din cuvinte

O sinucidere
amanata
e orice poem

Hai sa ne-amanam
impreuna
iubito

In zori
doar poemul
va supravietui
poemului

Tăcere cu efect retro

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi citește mai mult

Tăcere cu efect retro

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu

Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga

Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu

Costel Zăgan, Cezeisme,2008

Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de citește mai mult

Menirea poetului nu este aceea de a gasi noi emotii, ci de a se folosi de cele obisnuite si de a le pune in poezie, pentrua exprima sentimente care nu sunt emotii obisnuite deloc.

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet citește mai mult

... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet sau halucinat de o mireasma
ingadui sa-mi strapunga teasta pironul de foc, morbus sacer,
sunt salbaticiunea ce se retrage in fundul vagaunii, singura cu moartea sa
astept sa-mi creasca din piele pe tot trupul ghimpi ca ai salcamilor
anotimpul nebuniei mele isi anunta semnele, sosirea.