Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: citește mai mult

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: la geografie si limbi moarte, la tamplarie si la horticultura. Nici nu stiu cum ai putea sa traiesti si sa scrii fara sa te ocupi de cresterea copiilor (ca de facerea lor nu e nevoie de expertiza), cultivarea pomilor, de albine si de faguri de miere, sau de astronomie.

Mi se pare mie ca poetul e mai bun cand e colectionar de meserii decat un lenes cu vise vagi. Pe de alta parte, traim intr-o lume mediatica in care se poate trai din scris, nu necesar din poezie. Cronicile, romanele, scenariile de film si scrisorile de santaj se platesc destul de bine, asa ca e posibil ca un manuitor al tastaturii sa fie capabil sa-si castige traiul din batai ritmice pe litere.

Intr-o noapte am murire,
intr-o noapte am murit,
fara teama de orbire
pre Domnul l-am intalnit,
fara teama de orbire
citește mai mult

Intr-o noapte am murire,
intr-o noapte am murit,
fara teama de orbire
pre Domnul l-am intalnit,
fara teama de orbire
pre Domnul l-am intalnit!
sufletu-mi vartej ca haul
statea gol in fata lui,
spune-mi, Doamne, care-i Raul
tot Raul Pamantului?

Nu credeam sa invat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui citește mai mult

Nu credeam sa invat...

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spanzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, in fiece clipa, neindurarea mortii.

Fara ochii tai, ochii mei nu vad decit intuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea intr-un univers care el insusi moare.

Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vanat urca din adanc valul marii, urlandu-si disperarea.

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.

Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si citește mai mult

Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si vii
stiu cum arata litera pe dinauntru are pumnii stransi
gata sa se lase in voia inimii
nu mor
eu curg din mine toata in interiorul mainilor
inima cu poezia-n gura gata sa se indragosteasca
papusi dichisite la coltul strazii stau de vanzare

fata are talia poeziei
baiatul se saruta cu talia ei

ma invelesc numai in gura cuvantului si sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare o litera
care-mi vrea tot trupul.

Academia de aur si purpura Sublima arta cu care stie frunza toamna sa moara Din superbia careia-invatam Cu cata frumsete citește mai mult

Academia de aur si purpura Sublima arta cu care stie frunza toamna sa moara Din superbia careia-invatam Cu cata frumsete esti dator Sa-ti cuceresti apusul ca pe-o nunta

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.

Adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc pe hartie.

E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg citește mai mult

E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg o-naltare Iubirii de oameni c-un fulger deschis! E unul in mine!

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.

Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.

Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.