S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.
Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.
Poetul intelege natura mai bine decat savantul.
Poetul intelege natura mai bine decat savantul.
in locul camasii de forta alegi camasa albastra de alcool ce se aprinde de la propria-ti rasuflare trupul tau e citește mai mult
in locul camasii de forta alegi camasa albastra de alcool ce se aprinde de la propria-ti rasuflare trupul tau e ca trupul focului, spirit si element se confunda.
Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.
Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.
Floare de lumina
Cu scrisul am intrerupt tacerea,
sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.
citește mai mult
Floare de lumina
Cu scrisul am intrerupt tacerea,
sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.
eu m-am ascuns
de frumusetea Ta,
uitarea si teama
mi le-am luat de mormint.
iti mai aduci aminte de mine
cum iti priveam ochiul
in livada cu piersici,
cum dincolo de ochiul Tau
vedeam soldatii aceia
care trageau mirati in mine?
gaseste-ma in cele create
de cuvintul Tau!
Tu esti frumos, Doamne,
precum o lacrima
care asteapta sa cada,
tremurind deasupra lumii
pe care o vad atit de mult ca fiind a mea.
Poezia lui e uscata ca o mumie si poate de aceea rezista timpului.
Poezia lui e uscata ca o mumie si poate de aceea rezista timpului.
Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.
Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.
Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer citește mai mult
Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile citește mai mult
Ea strabatea gradina
intr-un totem de umbra
atins pamintul nu-l mai atingea.
Nu se mai difuza frenetic nici supus.
Crengile jos speriau lumina.
Miscarea o-ncolti. Ea s-a retras.
Capriciul blind. O nauceala moale...
Ea strabatu gradina. Indecis
ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse
sa fredoneze-n sine sprijin.
