S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult
Inima de portelan:
Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.
Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.
Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.
Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devora,
Nici port blazon de sumbre evocari:
Cu serpi, grifoni, spaimoase-ntruchipari,
citește mai mult
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devora,
Nici port blazon de sumbre evocari:
Cu serpi, grifoni, spaimoase-ntruchipari,
Cu crini funesti, perversa mandragora!
Aspir la o heraldica majora -
Monumental inscrisa peste zari:
Acest portal celest de suple bari,
Sub care imi petrec sportiva ora!
Fereastra-n cer, menita sa m-absoarba!
Pe stadion se-nalta urias
- Giganta treapta-n astre -
suplul Has
Inscris pe-azur si matasoasa iarba -
Un Has suprem, cat scutul lui Hercule!
Ma leaga, de-acest semn,
ispravi destule!
Pana si zambetul
ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
citește mai mult
Pana si zambetul
ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
carenta si pavaza intelepciunii carenta si pavaza.
si brusc s-a ivit. o gura de aer (ai fi zis)
sangele ei de pretutindeni si dintotdeauna. picioarele ei
ca doua lungi strigate ale mortii pe nisip.
si o precizie cu adevarat inspaimantatoare. pana si zambetul.
Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa citește mai mult
Poezia mea
Poezia mea e nervoasa, tot vorbind peste umar
uita sa-si scoata bilet, e coborata cu forta
insa de fiecare data o conduc
pana acasa prieteni anonimi
nu are glorie
din simplu motiv ca nu si-a dorit-o,
nu are religie
pentru ca prea mult iubeste viata,
nu face prozeliti
pentru ca niciodata nu priveste inapoi
nu merge in vizita
nu asteapta pe nimeni
nu viseaza-n culori
nu se hlizeste pentru a obtine ceva
are tot ce-i trebuie.
Versul, acest frumos blestem innebunind poetii.
Versul, acest frumos blestem innebunind poetii.
ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul citește mai mult
ca un copil insetat o usa plangea
fara mila se derula
filmul vietilor noastre
nimic nu mai prindea patina
totul era nou
din ce in ce mai nou o usa plangea
o usa mare amarnic plangea
se inchidea
si se deschidea
sala sufocant de plina
nu-mi gaseam locul
si desi eram fiecare spectator
nu ma gaseam
cautam iesirea si eram iesirea
eram iesirea si cautam iesirea
povestea repetata pana la sange
nu ma mai tulbura
studiam la fulgerele scenelor de omor
amor si viol forma floricelelor de porumb
in noaptea de cinematograf ca gura
de peste pe uscat o usa plangea
se inchidea si se deschidea
Aura Agoniza
Vanzatoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult
Vanzatoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin
Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina
Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare
Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare
Am auzit osia planetei cantand
Am auzit osia planetei cantand
si-un vant stelar cum imi vuia prin sange
citește mai mult
Am auzit osia planetei cantand
Am auzit osia planetei cantand
si-un vant stelar cum imi vuia prin sange
Nepamanteana e iubirea mea,
de-atata dor ma prinde cand m-atinge? …
Si cum sa-mi reazem fruntea de pamant
cand ceru-ntreg il simt cum mi se-apleaca? …
Si cum sa fiu spre cer numai avant
cand sunt pamant amestecat cu apa?
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.
