Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea citește mai mult

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea lui fara margini. Poezii si desene, 2001

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le citește mai mult

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.

Ceea ce ma hraneste ma ditruge.

Ceea ce ma hraneste ma ditruge.

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult

Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.

Adaos

... crampeie din acea inserare ajungeau pana la mine, rascolind amintiri. despre cum ar fi putut sa fie. despre desertaciune citește mai mult

... crampeie din acea inserare ajungeau pana la mine, rascolind amintiri. despre cum ar fi putut sa fie. despre desertaciune si poezie. despre moartea mea splendida, multicolora, vie.

Arta din imprudenta

Prinzandu-ma
asupra
faptului

Repetate
metafore
infractionale

Singuratatea
m-a aruncat
preventiv

In celula
unui
citește mai mult

Arta din imprudenta

Prinzandu-ma
asupra
faptului

Repetate
metafore
infractionale

Singuratatea
m-a aruncat
preventiv

In celula
unui
poem

Intre timp

Melancolia
mi-a luat
primele

Declaratii
de
iubire

Asa ca

Din subsolul
acestor
pagini

In deplinatatea
facultatilor
mele
stilistice

Imi
semnez

CONDAMNAREA
PE
VIATĂ

LA POEZIE

Doamne
(ch)iar sunt mort

Fir-ar sa fie

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim citește mai mult

Erezie de primăvară

Hai să ne urcăm în podul cerului fără scară
Să cotrobăim printre stele
Poate mai găsim vreun înger colo de râs
Să aibă nou-născuţii cu cine să se joace de-a baba-oarba
Deschid fereastra şi întunericul năvăleşte în lume
Doamne de unde atâtea nopţi obraznice în versurile mele de dragoste
Îndrăgostiţii râd
Hei-rup Mugurii pleznesc poetul peste degete
Nu pe-acolo vine lumina prostuţule
- din Erezii de-o clipă

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi citește mai mult

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?