S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.
Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.
Croitorul de suflete Viata si moarte pe banda rulanta executam destine hai la comanda Distihuri rebele
Croitorul de suflete Viata si moarte pe banda rulanta executam destine hai la comanda Distihuri rebele
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.
Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.
Ecranul de iarba
Rima ogor-spor a dat noua stralucire poeziei agricole.
Rima ogor-spor a dat noua stralucire poeziei agricole.
Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.
Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.
O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor citește mai mult
O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor pentru care este scrisă.
O autobiografie Fericiti cei care inca pot sa moara vor vedea infernul si a doua oara Hiperbole blitz, 2005
O autobiografie Fericiti cei care inca pot sa moara vor vedea infernul si a doua oara Hiperbole blitz, 2005
Sarutul poeziei
Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.
Crestea umbra tot mai trufasa,
incat citește mai mult
Sarutul poeziei
Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.
Crestea umbra tot mai trufasa,
incat soarele se putea culca
in pat de umbre.
Strang in palma un miez
de idee cruda.
Astept sa se coaca fragii
din padurea copilariei,
sa-mi fragezeasca limba
aroma carnii unui fruct
adevarat.
Gustul poeziei poate fi tot atat de dulce
ca roadele crangului,
daca ea te-a sarutat o data
si ti-a intrat in inima
ca lumina-ntr-o casa.
Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si citește mai mult
Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si singele meu niciodata nu a reusit sa devina clorofila, ah, aceasta tandrete risipita prin cusatura buzunarelor, data firimituri la porumbei s-o ciuguleasca in timpul vizitei la prinz, linga pervazul ferestrei.
Nu traiesc, zburatoareo, ii spun, du-ma la maimarele tau
pe care eu il numesc Francisc al gagautilor, spune, ca o rodie a plesnit de necaz si a varsat semintele pe cimpuri. Si curge singe!