Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.

Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.

Carmen Miserabile

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Ajuta-ma noapte!

Ajuta-ma noapte
sa-mi inchid ochii
peste anul acesta
Odihneste-mi talpile
de bubele drumului
Si-ngaduie visului meu
sa citește mai mult

Ajuta-ma noapte!

Ajuta-ma noapte
sa-mi inchid ochii
peste anul acesta
Odihneste-mi talpile
de bubele drumului
Si-ngaduie visului meu
sa intre in piatra
ca o vipera oarba.
Harazeste-mi apoi piatra aceea
drept dulce povara

Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre citește mai mult

Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre ca pe niste sihastri
dar ei se plictisesc

de adorare
si baga in pesterile noastre alte femei
se tavalesc cu ele in pesterile noastre
noi chelim de adorare
si pesterile ni se transforma in copii balbaiti.

O sa dai sama, boierule Poate au astfel noroc Si romanii, totusi, scap: Vor chelia lui Motoc, Crizei ca sa-i citește mai mult

O sa dai sama, boierule Poate au astfel noroc Si romanii, totusi, scap: Vor chelia lui Motoc, Crizei ca sa-i puna cap! Epigrame disponibile

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Sarac dar roman Pai a fi roman e o meserie tare faina eu mi-am dat pe ea chiar ultima haina citește mai mult

Sarac dar roman Pai a fi roman e o meserie tare faina eu mi-am dat pe ea chiar ultima haina Distihuri rebele