Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe citește mai mult

Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe sa-l gadile pe posesor. Si, in loc sa se scarpine, omul se pune si scrie. La unii, goangele sunt mai mari - de aia exista poeti mari. Pe unii ii racaie tot timpul -aceia sunt grafomanii. La altii, goangele sunt lenese, goangele Raiului, caci lenea din Eden vine - astia scriu putin. Eu am o goanga lenesa. Dar sper ca si mare… Oricum, nu o sa ma operez niciodata pe creier ca sa vad cat de mare e gandacul! Daca nu se vede pe hartie, asta e ghinionul lui, al gandacului.

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.

Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.

Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult

Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.

Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma citește mai mult

Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma casa, va bate lung un clopot de lumini.

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Cea din urma dezamagire

Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce

Caci ale tale
sunt
si citește mai mult

Cea din urma dezamagire

Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce

Caci ale tale
sunt
si tacerea
si necuvantul
si cantarea

In numele
lui Eminescu
si al Veronicai Micle
si al poeziei lor
de dragoste

Pana la
cea din urma
postuma

INAINTE
sa eliberam
tacerea
din cuvinte

Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.

Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.

Exista o poezie a lucrurilor care plac, fara sa ne spuna nimic.

Exista o poezie a lucrurilor care plac, fara sa ne spuna nimic.