apusul epuizat:
Am vazut realitatea
tirind umbra schimbatoare
nebuloase albastre ghemuite-n coada ochiului
apusul epuizat tintuind un colt de cer -
fireste, incerc sa-mi explic toate astea
si mai ales mersul gratios al pisicii
incapatinarea caprei de a porni
gigiitul gistelor din senin
am sfirsit prin a suride
univers nebun!
Ingerii s-au preschimbat in soldati
si eu tot mai invirtesc cheitele-n poeme.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Sunt o fabrica de poezie si nimeni nu va fi dat vreodata afara, chiar daca Dumnezeu mai face pe seful.
Sunt o fabrica de poezie si nimeni nu va fi dat vreodata afara, chiar daca Dumnezeu mai face pe seful.
Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum citește mai mult
Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum intelept si cum nebun.
Iau barca si ma urc in cer,
si in pamint, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii intr-un giuvaer
si cum ecoul colindind padurea.
Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.
Cum raza serii
Poem Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa citește mai mult
Poem Ce lene sa nu poti scrie acest poem. Ce groaznic (o noapte de toamna inscrisa pe o medalie) sa nu poti scrie acest poem si el sa existe.
Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.
Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.
Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune citește mai mult
Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune masti falsificatoare ale sinelui in functie de diferitele situatii.
Lemnul nu este demagogic, nu rade, nu plange.
Lemnul nu doreste sa se infatiseze nimanui.
Lemnul, pur si simplu, este.
Fericirea casta
Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul
acolo citește mai mult
Fericirea casta
Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul
acolo unde arta absoluta
nu mai are nici un sens
acolo unde toti poetii
ne nastem
si toti oamenii trebuie sa murim
dar ce fericire
sa-l gasesti pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
Patul metafizic, 2000
Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube citește mai mult
Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube are pe trup?
Nici gloria, nici amaraciunea nu mai au sunetul acela
galagios
pe care-l simti cand crezi ca toate ale lumii
ti se pun la picioare -
prin tipat te strecori ca intr-o femeie
care te inmormanteaza si te invie de o mie de ori!
Apoi pamantul nu mai are nevoie de tine!
Poate cerul, iti zici!
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce citește mai mult
In Romania se scrie inca destula poezie. La kilogram. Dar nu vad un lucru rau in asta. Nu tot ce se scrie poeticeste este valabil estetic si emotional. Dar exista o altfel de valabilitate pentru fiecare individ care crede ca scrie poezie. Exista o valabilitate existentiala.
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
citește mai mult
Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
Si sfasiind fragila rezistenta
A clipelor chemate sa se duca
Si sa urce
In alt timp.
Tie, trecere si stavila, ar trebui sa-ti dam
Un nume
Pe care iadul fiintei sa nu-1 stie.
