Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.

Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum citește mai mult

Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum intelept si cum nebun.

Iau barca si ma urc in cer,
si in pamint, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii intr-un giuvaer
si cum ecoul colindind padurea.

Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.

Cum raza serii

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Fericirea casta

Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul

acolo citește mai mult

Fericirea casta

Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul

acolo unde arta absoluta
nu mai are nici un sens
acolo unde toti poetii
ne nastem

si toti oamenii trebuie sa murim
dar ce fericire
sa-l gasesti pe Dumnezeu
in pantecul unei femei

Patul metafizic, 2000

Croitorul de suflete Viata si moarte pe banda rulanta executam destine hai la comanda Distihuri rebele

Croitorul de suflete Viata si moarte pe banda rulanta executam destine hai la comanda Distihuri rebele

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea citește mai mult

Poezia este mijlocul prin care oamenii pot vorbi ceea ce gandesc. Prin intermediul ei oamenii pot spune in public ceea ce este cunoscut numai in privat.

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult

Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.

Sonetul 39

Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie citește mai mult

Sonetul 39

Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie de poeti!
Maestri si-ucenici, fiti fericiti!
Acum si-aici, din inima va cer
Dovada artei s-o marturisiti
In pledoaria unei acuzari:
Sfrijitei maturi, lasului faras,
De cate ori ma mir, de ce, in zori,
Le-aud hodorogitul patimas,
Cu barbarie tot de-atatea ori
Se napustesc si-alunga fara gres
Flori pribegind pe vant, flori de cires…