Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In citește mai mult

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -

Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,

Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,

Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.

Poetul este o ciocarlie care sta in intuneric si canta pentru a-si inveseli propria singuratate cu sunete dulci.

Poetul este o ciocarlie care sta in intuneric si canta pentru a-si inveseli propria singuratate cu sunete dulci.

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.

Monotonie

... crampeie din acea inserare ajungeau pana la mine, rascolind amintiri. despre cum ar fi putut sa fie. despre desertaciune citește mai mult

... crampeie din acea inserare ajungeau pana la mine, rascolind amintiri. despre cum ar fi putut sa fie. despre desertaciune si poezie. despre moartea mea splendida, multicolora, vie.

Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.

Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.

Nu poezia pe care am citit-o, ci cea la care ne reîntoarcem cu cea mai mare plăcere are forţă autentică citește mai mult

Nu poezia pe care am citit-o, ci cea la care ne reîntoarcem cu cea mai mare plăcere are forţă autentică şi merită numele de poezie majoră.

Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.

Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.

Poezie veche

muscam dintr-un mar pe iarba la umbra gardului in care s-a spinzurat auzind naluci de vrabii ciinele citește mai mult

Poezie veche

muscam dintr-un mar pe iarba la umbra gardului in care s-a spinzurat auzind naluci de vrabii ciinele negru al vecinului gheorghe acum o saptamina si ceva si ma gindeam cu tristete la soarta nenorocitului animal oh ar putea fi trecut cu vederea sufletul care n-a sarit inca santul dintre moarte si o parodie oarecare?

Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.

Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.