S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ochelari roz postum
Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joaca
parjolind cu lacrimi iarba
carui foc seman la citește mai mult
Ochelari roz postum
Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joaca
parjolind cu lacrimi iarba
carui foc seman la moaca
Cu destinul meu se joaca
cel urat ori cel frumos
cine-mi pune stele-n troaca
firmamentul pres pe jos
Cel urat ori ce frumos
parjolind cu lacrimi iarba
ochii mei sunt sus ori jos
cine de-a baba-oarba
Cu destinul meu se joaca
lasandu-mi moartea saraca
Cezeisme, 2008
Poezia este o oglonda care face frumos tot ceea ce este distorsionat.
Poezia este o oglonda care face frumos tot ceea ce este distorsionat.
Daca poezia n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi rivalii lui Eminescu.
Daca poezia n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi rivalii lui Eminescu.
Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
citește mai mult
Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
Rose, rose zac pe jos.
Asa vara vietei mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au sa fie ca ele;
Dar de chin si munca mare
Trupul meu hodina n-are
Şi mi-i traiul tot in jele...
Vintul fioros cind bate
Spulbera-n strainatate
Frunzele vested picate,
Departe de-a lor tulpina,
Unde-i moartea mai streina,
Şi pier prin lume-aruncate.
Asa vintul de urgie
Aspru sufla-n saracie,
Şi rominu-n iobagie
Are, pe-ntinsul pamint,
Numai locul de mormint,
Ca sa moara-n duiosie.
Daleu ! mai roman barbate,
Mai desteapta-te, mai frate !
Ca de tine joc isi bate,
Şi-n robie tot mereu
Te tine-n lantul cel greu,
Lumea cea fara dreptate.
Doina
Poezia este dimineata omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar.
Poezia este dimineata omenirii, istoria sentimentelor inaltatoare, indemnul permanent catre bine si adevar.
Poezia scrisa merita citita odata, apoi trebuie distrusa. Lasati poetii morti sa faca locx pentru ceilalti.
Poezia scrisa merita citita odata, apoi trebuie distrusa. Lasati poetii morti sa faca locx pentru ceilalti.
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.
E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg citește mai mult
E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg o-naltare Iubirii de oameni c-un fulger deschis! E unul in mine!
Fericirea casta
Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul
acolo citește mai mult
Fericirea casta
Ce fericire sa-l
descoperi pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
acolo unde se naste copilul
acolo unde arta absoluta
nu mai are nici un sens
acolo unde toti poetii
ne nastem
si toti oamenii trebuie sa murim
dar ce fericire
sa-l gasesti pe Dumnezeu
in pantecul unei femei
Patul metafizic, 2000
