Poezia e ceea ce se pierde in traduceri.

Poezia e ceea ce se pierde in traduceri.

Cu spor Inaintam cu spatele la viitor Universuri paralele

Cu spor Inaintam cu spatele la viitor Universuri paralele

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste citește mai mult

Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste lanul de umbrele
cu surisul celui care stie ca va avea o recolta bogata
Umbrele umbrelelor ne apara umbrele de umbrele stropilor de ploaie.

Imn:

Slavite, fie
Pe veci,
Tainuitele,
Nestiutele,
Cautatele - jocuri ciudate
Ale varstei mele dintai...
Fie slavite,
De toti,
citește mai mult

Imn:

Slavite, fie
Pe veci,
Tainuitele,
Nestiutele,
Cautatele - jocuri ciudate
Ale varstei mele dintai...
Fie slavite,
De toti,
Fecioarele -
Zile si nopti,
Iubitele -
Drumuri si porti,
Descantecele -
Imnuri pentru vii, pentru morti,
Dar, peste toate, fie slavit
Jocul de gand, nebiruit,
Si, timpul nostru, copil.

Noptii

Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in citește mai mult

Noptii

Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in intamplinarea mea atat de draga!
Escortata de norii verii cu bucurie
Si de delicata briza plina de voiosie.

Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult

Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult

Vanzatoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin

Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina

Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare

Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare

Crepuscul

Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i citește mai mult

Crepuscul

Cetatea moare, in amurg,
Un zid de-abia-si mai tine umbra;
Opt veacuri peste cripte curg
Si-n pulbere zidita-i nunta.

Cu sapte lacate pe-un drug,
Porti mari, de umbra si tarana,
Doar vre-un crenel sta clapaug,
Cu el si veacul dus pe-o rana.

Azi scriem poezia pe mari bucati de paine.

Azi scriem poezia pe mari bucati de paine.