Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult

Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.

Scara de apa

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Banchetul

Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il citește mai mult

Banchetul

Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il gonim pe vulturul Eu
hranit cu ficatii lui Prometeu -
Astfel ne-am petrecut ospatul cu prietenii.
In urma lor, pe sub usa inchisa, s-a strecurat
stralucirea
unei veri neiertatoare, infierbantate.
Desigur, ramasitele vor fi aruncate.

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le citește mai mult

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.

Prin pericol vine siguranta - prin necaz, restul.

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.

Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.

Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.

Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.

nu sta cu marea la taifas

nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrima
tipa citește mai mult

nu sta cu marea la taifas

nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrima
tipa albatrosii asteptind
ginduri carnale
fiinte acvatice urmaresc
vorbele asemeni valurilor
suflate de vint
indeparteaza-te
talpile absorb
tipetele pina la inima
asemenea nisipului
arsitei.

Plai Cu multe alte ar semana - oricare peisaj in perspectiva-i monoton. Numai ca iata-l in izvor tresare Luceafarul, ca citește mai mult

Plai Cu multe alte ar semana - oricare peisaj in perspectiva-i monoton. Numai ca iata-l in izvor tresare Luceafarul, ca pruncu-n embrion.