Drumul:

Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de citește mai mult

Drumul:

Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de fum
M-opreste si-mi cere sa fiu intelept.

Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colturi de stanci
Si ma intreb: in palma oare
Sau printre plopi sunt vai mai adanci.

Inima-mi salta cand este ploaie
Si nu a curs inca pamanul
Si dupa urme vad ca se-ndoaie
Ori bratul drept, ori numai gandul.

Cand ma gadila-n talpa tarana
Bratele-ntind si-mi cresc cand rad
Nu ma opresc nici daca ravna
O ia-naintea lancii cu-n rand.

Iubesc cel mai mult nepamantul
Amestecat cu soare si apa.
Urma lasata n-o-mprastie vantul
Nici stropii de ploaie n-o sapa.

E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai citește mai mult

E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai lunga din anul preadomnesc e ziua mea si-s mandra ca-s om si ca traiesc!

Am realizat ca a scrie poezii este singurul lucru pe care il pot face deoarece sunt fidel acestei activitati si citește mai mult

Am realizat ca a scrie poezii este singurul lucru pe care il pot face deoarece sunt fidel acestei activitati si o fac cu o intensitate deosebita.

Ea a fost atat de frumoasa, incat frumusetea ei
bantuie prin mine ca o boala oblojita de ceaiuri,
linistita ca citește mai mult

Ea a fost atat de frumoasa, incat frumusetea ei
bantuie prin mine ca o boala oblojita de ceaiuri,
linistita ca moartea dupa ce a luat totul si zambeste
de dupa gratii, frumoasa incat nici nu pot
gandi, gandul o duce mult prea departe,
pana acolo unde mainile nu o ating.

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult

Imbratisarea marii

Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.

Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.

Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…

Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.

Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: citește mai mult

Eu cred mai degraba ca poetul, ca orice om, ar trebui sa se priceapa la multe chestiuni intelectuale si manuale: la geografie si limbi moarte, la tamplarie si la horticultura. Nici nu stiu cum ai putea sa traiesti si sa scrii fara sa te ocupi de cresterea copiilor (ca de facerea lor nu e nevoie de expertiza), cultivarea pomilor, de albine si de faguri de miere, sau de astronomie.

Mi se pare mie ca poetul e mai bun cand e colectionar de meserii decat un lenes cu vise vagi. Pe de alta parte, traim intr-o lume mediatica in care se poate trai din scris, nu necesar din poezie. Cronicile, romanele, scenariile de film si scrisorile de santaj se platesc destul de bine, asa ca e posibil ca un manuitor al tastaturii sa fie capabil sa-si castige traiul din batai ritmice pe litere.

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
citește mai mult

Scrisoare de la randunele

Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.

Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica

Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?

S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,

Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!

Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut citește mai mult

Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut in adancul uitarii.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.

Fiecare poezie este o reincarnare sub o alta limba de moarte.